Puterea minţii: cere şi ti se va da
“Never give up on what you want to do. The person with big dreams is more powerful than the one with all the facts” (Albert Einstein)
Intodeauna m-a fascinat mintea umană. M-au fascinat limitele ei şi încercarea depăirii acestora.
“Legea Atracţiei Universale” spune că “gândurile devin lucruri”, “eşti ceea ce gândeşti”, “atragi / aduci în manifestare în viaţa ta lucrurile la care te gâbdeşti cel mai mult şi cu intensitatea cea mai mare. La care se adugă şi o emoţie puternică.
S-au scris mule cărTi pe tema asta, nu e intenţia mea să le reiau aici. Doresc doar să relatez o întâmplare din data de 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii.
Cum am chemat taxiul cu gândul
Pentru pregătirile de 1 Mai, familia m-a trimis la un mall pentru a face ultimele cumparaturi: patru litri de lapte, o sticla de doi litri si jumatate de suc, un tort de inghetata si un ementaler. Eu am dublat cantitatea de suc si inghetata, luand cate doua din fiecare.
Abia dupa ce am achitat la casă şi am inceput sa pun cumparaturile in geanta si in cele doua pungi pe care le cumparasem, mi-am dat seama ca spatele meu nu va rezista cu cei 7 litri in geanta pana la
un taxi. Dar cum sa chem taxiul? Desi aveam telefonul mobil la mine, nu mai aveam minute pe el. Imi cumparasem credit cu trei zile inaonte, insa dintr-o incurcatura misterioasa generata des oarta, acesta nu fusese inca activat. Cyu imaginea in minte a unui spate care nu va rezista cantitatii de 7 litri, am iesit din magazin si am traversat strada ca sa ajung in statia de autobuz.
Aveam bagaj mare, nu aveam telefon, dar aveam nevoie de un taxi. Am inceput sa ma rog in gand: “Doamne, am nevoie de un taxi. Spatele meu nu va rezista la aceasta greutate. Nu am minute pe telefon ca sa sun, te rog sa imi aduci un taxi, dar din acela care este mai ieftin”.
Au trecut cam trei minute si vad intrand in parcarea mall-ului un taxi. Nu am distins clar ce firma de taximetre era, dar mi-am zis: “Al meu esti. Am sa-to fac semn cand iesi prin partea cealalta”.
Si i-an facut semn cand a iesit din parcare. Mare mi-a fost surprinderea sa vad ca taxiul respectiv era chiar de la firma pe care o comandasem”.
Sticla de lapte
De câteva luni, în oraşul în care locuiesc, au fost inaugurate curse în zona metropolitană de către compania de transport urban. Mă gândeam sa iau intr-o zi un autobus pentru a merge intr-un sat vecin. Voiam sa caut lapte si branza de la tarani. Ma gandeam ca putea fi de o calitate superioara celui pe care il puteam cumpara de la piata agroalimentara din Cluj si cu un raport calitate-pret mai bun. Mi-am anuntat aceasta intetie catorva cunostinte si familiei. Am staruit asupra acestei idei mult timp. Imi imagniam chiar ca si cum deja as fi fost acolo si as fi gasit lapte.
Nu trece o saptatamana si aflu ca pe strada mea livra lapte un gospodar din satul invecinat. Si de atunci suntem si noi abonati la lapte.
Iată, din nou, cum vizualizarea a funcţionat. Aş menţiona aici un fapt enunţat de Napoleon Hill in anul 1930 în cartea sa “Gândeşte şi fii bogat” şi anume că: “Ceea ce mintea poate concepe şi crede, mintea poate realiza”. De ce? Pentru ca mintea nu face diferenta intre imaginatie si realitate. Semnalele percepute de creier sunt aceleasi ina mbele cazuri, din punct de vedere neurofiziologic.
Intr-un masterclass organizat de MindValley Academy, cel mai mare site educational in domeniul dezvoltarii personale si intitulat “Five Experts Share their Biggest Trasformational Ideas ”, unul dintre cei cinci experti a fost celebrul Bob Proctor, pe care il cunoastem cu totii din filmul motivational “The Secret”.
Bob Proctor mentioneaza ca in anul 1908 Napoleon Hill, care era jurnalist, l-a intervievat pe cel mai bogat om din acea vreme, pe Andrew Carnegie si ca acest interviu a stat la baza cartii “Think and Grow Rich”, cu care Napoleon Hill avea sa devina celebru.
Bob Proctor relatează că Andrew Carnegie l-a întrebat pe Napoleon Hill: “Ai fi dispus să îţi dedici restul vieţii tale unei idei pentru care nu vei primi nici un fel de compensare materială în primii 20 de ani, ci numai după aceea?” După 30 de secunde, Napoleon Hill a răspuns că da.
Atunci Carnegie i-a sugerat să repte în fiecare dimineaţă şi seară, timp de 30 de zile, uitându-se în oglindă, următoarea afirmaţie:
“Anfrew Carnegie, nu voi avea doar aceleaşi realizări ca şi tine în viaţa, ci te voi întâlni pe traseu şi te voi întrece”. De ce 30 de zile? Pentru ca timpul necesar creierului nostru de a realiza noi conexiuni neuronale este de 21 de zile. Iată de ce perioada de 21 de zile este utilizata des in dezvoltarea personala.
Este important sa iti focalizezi mintea asupra a ceea ce ityi doresti. Sa vezi cu ochii mintii cum acel lucru se intampla. Sa crezi ca poti sa realizezi ceva.
Ceea ce ii prezenta Carnegie lui Hill nu era nimic altceva decat Legea Realizarii (The Law of Achievement”.
Dorinta este precum o sămânţă. O plantăm în terenul fertil al minţii şi trebuie să o udăm în fiecare zi cu intenţie. Ea va creşte negreşit.
Despre Autor
