Noua Dreapta poate renaste Romania. Veniti cu noi !
Iată că anul acesta, pe 15 martie, se va desfăşura cea de a VI-a ediţie a Marşului Memorial „Avram Iancu”, la Cluj-Napoca. După evenimentele de zilele trecute de la Tg. Mureş există o firească îngrijorare şi preocupare a autorităţilor locale, serviciilor de ordine şi instituţiilor statului ca Marşul Memorial „Avram Iancu” să se organizeze în celel mai bune condiţii şi să nu fie perturbat de elemente radicale maghiare venite din Ungaria să disturbe omagiul clujenilor faţă de Crăişorul Munţilor. La Palatul Cotroceni, preşedintele ţării, premierul, ministrul de interne şi şefii serviciilor secrete s-au întâlnit pentru ca ziua de 15 martie să nu fie perturbată de incidente extremiste ca la Tg. Mureş, puse la cale de iredentiştii de la Jobbik. Dar puţină lume cunoaşte cum s-a ajuns să se organizeze un marş memorial pentru cel mai iubit român ardelean Avram Iancu şi să fie aşa de renumit şi popular în rândul locuitorilor României. Totul a început în luna februarie 2008, când un grup de tineri patrioţi şi inimoşi au gândit şi proiectat prima ediţie a Marşului Memorial „Avram Iancu” la Cluj-Napoca.
În iarna anului 2008, Clujul era un oraş în care autorităţile locale şi judeţene, instituţiile statului şi partidele politice erau preocupate atât de mult să se uite moştenirea naţionalistă a erei Funar, încât aproape devenise indezirabi ca şi clujean să spui în spaţiul public că eşti român. Clujul, după înlăturarea băncuţelor tricolore, căzuse în extrema cealaltă, încât pe străzi nu mai era arborat Drapelul Naţional, iar a îţi afirma identitatea naţională era percepută ca o chestiune vetustă de către autorităţile publice locale. UDMR făcea şi desfăcea politica locală şi bugetul public cum doreau muşchii liderilor acestei formaţiuni minoritare, iar politicienii locali stăteau drepţi sau în genunchi în faţa lui Marko Bela. Nu cred că aţi uitat cum la Cluj-Napoca era de bon ton şi la modă ca toţi politicienii, jurnaliştii, oamenii de afaceri să se înghesuie în loja lui Arpi de pe stadionul CFR, spânzuraţi de gât cu fularele, cu însemnele echipei din Gruia, şi să fluture tricourile vişinii, că un magnat ungur ne-a băgat în Liga Campionilor, deşi făcuse banii cu ajutorul unei şmecherii funciare a prefectului ţărănist, după ce-l plimbase pe Dunăre la Budapesta cu vaporaşul. În iarna lui 2008 a fi român naţionalist vertical la Cluj-Napoca şi fan al echipei U era un stigmat al umilinţei şi marginalizării puse la cale de nişte autorităţi locale obediente şi de o parte a presei ce făcea sluj, cu gura căscată, numai în faţa intereselor extremiste maghiare.
Atunci, după mitingul din februarie organizat de Fundaţia Sarmisegetuza şi Noua Dreaptă „Kosovo este Serbia” în faţa Catedralei Ortodoxe din Piaţa Avram Iancu a încolţit în mintea unor tineri clujeni naţionalişti ideea organizării unui miting împotriva separatismului maghiar şi de omagiere a Revoluţiei Române de la 1848. Aceşti tineri nu ne cunoşteam între noi, dar am făcut cunoştinţă pe scările Catedralei, după mitingul de susţinere a unităţii Serbiei, într-un moment când Kosovo şi-a proclamat independenţa. În jurul meu era poetul Ionică Armanca, fotograful Dorin Galoş, activistul naţionalist Sami Iuga şi doi, trei lideri PNG. Ne-am dat întâlnire cu tinerii de la Noua Dreaptă în ultima zi din februarie, în faţa Casei de Cultură a Studenţilor din Piaţa Lucian Blaga. Era seară când au apărut liderii ND Cluj în frunte cu A. Sântu. Ne-am strâns mâinile, când la un moment dat un tânăr brunet cu geacă verde brun m-a prins de braţ şi mi-a întins mâna: Bună Ionuţ, sunt George Bara din Oradea! Am aflat că tânărul era inginer IT-ist şi absolvent de Politehnică de la Timişoara. Am mers cu toţii la berăria „Ema”,lângă Turnul Fierarilor, unde se aduna boema literară clujeană şi la o halbă de Ursus şi Bergenbier am pus la cale organizarea marşului Memorial „Avram Iancu”, pe data de 15 martie, pentru ca din anul 2008 clujenii să sărbătorească în această zi începutul luptei de eliberare din Ardeal şi să-l omagieze pe Crăişorul Munţilor. Ne-am inspirat şi din marşul anual al catolicilor din Belfast (Irlanda de Nord). Am ales ca mitingul să se desfăşoare în faţa statuii lui Mihai Viteazul, simbolul unităţii naţionale şi să depunem o jerbă de flori.
Prima ediţie a Marşului Memorial „Avram Iancu” a purtat denumirea „Tinerii clujeni spun NU separatismului maghiar”. 15 martie 2008 a fost o zi rece cu o atmosferă umedă, după ploaie. La un megafon improvizat s-au ţinut trei discursuri mobilizatoare în care acuzam instituţiile statului că nu fac nimic împotriva separatismului maghiar şi le consideram cele mai vinovate de această situaţie. La miting au participat şi membrii ai galeriei U Cluj şi ai Societăţii „Avram Iancu”, în total vreo 300 de persoane. Impactul emoţional al mitingului a fost uriaş, iar toată presa locală şi centrală a publicat articole şi transmisii video de la eveniment. Numeroşi lideri de opinie şi jurnalişti locali erau şocaţi că la Cluj-Napoca, după patru ani de la era Funar, se poate organiza un miting naţionalist, în care nişte tineri să spună răspicat ce cred despre trădarea instituţiilor statului faţă de naţiunea română. Pur şi simplu noi, organizatorii mitingului, am fost linşaţi de media mainstream că ne-am aliat cu liderii galeriei U Cluj, în frunte cu Tigru, şi nu făceam sluj „europenilor” de la CFR 1907. Trei extremişti secui au încercat să se înfiltreze în public pentru a crea o diversiune, dar au fost ridicaţi de agenţii de poliţie îmbrăcaţi în civil ai comisarului şef Marcel Bonţidean. Poate ce vă spun acum vi se pare uşor deplasat, dar au venit la mine, după miting, jandarmi clujeni să-mi strângă mâna şi cu ochii umeziţi de emoţie să ne felicite că în Cluj-Napoca mai există patrioţi români cu coloană vertebrală, care nu s-au lăsat îngenunchiaţi de udemerişti şi cozile lor de topor din partidele româneşti. Seara ne-am retras la pub-ul Cram In, unde se adună de obicei crema patrioţilor clujeni şi liderii galeriei U, să sărbătorim succesul primei ediţii a Marşului Memorial „Avram Iancu”. Atunci mulţi dintre prieteni nu au înţeles că au participat la un moment istoric, care a schimbat percepţia publică faţă de naţionalismul românesc şi faţă de Avram Iancu la Cluj-Napoca. Din 2008, an de an, se organzează Marşul Memorial „Avram Iancu”, pe 15 martie, cu o participare fluctuantă, dar plină de simbolism.
Azi, Marşul Memorial „Avram Iancu” este organizat la a VI –a ediţie de către tineri pe care nu-i cunosc, şi care au preluat ştafeta omagierii Crăişorului Munţilor de la generaţia din 2008. E tonifiant să vezi că ce s-a început în 2008 continuă de către o nouă generaţie, cu care nu am nicio legătură directă şi care nici nu ştie cine a fondat marşul memorial de pe 15 martie. Ei duc ştafeta mai departe cu mândrie. Au preluat-o cu tenacitate şi au transformat Marşul Memorial „Avram Iancu” într-un brand de Cluj.
Ionuţ Ţene
Despre Autor
