Prostia ca valoare nationala
„Prostia se nevoieste a fi acoperita de titluri, decoratii“
(BOGAN LUCACIU)
Din pacate, in 25 de ani de zbatere post-revolutionara, Romania nu a reusit sa-si rearanjeze sistemul de valori in societate puternic distorsionat de comunism.
Va mai amintiti de „secretarul de partid”? Nu, nu un ANUME secretar, ci de tipologia „sefului comunist”, ala care-si plimba tantos, prin fabrica, tinuta cu cravata in dungi „asortata” la camasa in carouri si la pantaloni botiti de stofa proasta si avea invariabil sandalele peste sosete in tonuri tipatoare; ala care nu facea acordul intre subiect si predicat si se mandrea cu asta (era semn de origine sanatoasa); ala care te ridica in picioare la sedinte si te facea cu ou si cu otet, pe degeaba si daca, „piei-satana”, indrazneai sa ai o idee buna, sau, si mai rau, inovativa te punea imediat la colt si te mai si trimitea la „munca de jos”?
Am fost prizonierii lui vreme de 50 de ani si, cumva, ne-am imbolnavit de sindromul Stokholm pentru ca nici acum nu dam cu el de pamant ci il promovam si nu vrem cu niciun chip sa scapam de el.
Atat de tare s-a impamantenit modelul incat semidoctii, inzestrati cu un tupeu nemarginit, au ajuns sa creada ca merita sa fie promovati, ca sunt cei mai potriviti sa comande, sa ne conduca, ca trebuie sa ne inchinam lor si niciodata nu trebuie sa-i contrazicem. Indiferent de enormitatile pe care le debiteaza si de rateurile constante, semidoctii post-decembristi se agata de functii, fac caz de ele si nu pierd nicio ocazie sa revina chiar si dupa ce au fost indepartati.
Culmea este ca societatea, ca atare, refuza sa-i vada cum sunt si persista in a-i vedea cum doresc ei sa-i vedem. Asa se face ca am ajuns sa avem un parlament de soferi, secretare si colegi ai lui Mihai Viteazu, consilieri si experti pe la partide care au „cunostinte avansate” pana la genunchiul broastei si, „iar si din nou”, ministri „de mare profesionalism” care au produs exit-polls cu eroare de 50%.
O sa inchei citandu-l din nou pe psihologul Bogdan Lucaciu:
„Prostia nu e opusa inteligentei, ci intelepciunii. Prostia poate conferi si statut social, prostul satului e cel recunoscut. Acest statut este insa unul inferior si de aceea creeaza complexe individului, ducand la incercari disperate de a iesi din acest statut si, de aceea, «a face pe desteptul» sau «a se ocosi» – cum spun ardelenii – e un sport comun. Adesea, e insusi semnul prostiei.”
Intrebari retorice: Pana cand? O sa ne facem vreodata bine si o sa scapam de dictatura prostiei in Romania?
Despre Autor
