YOLO – sau un alt fel de “M-am hotărât să devin prost”
Ca orice alta modă (să sperăm) trecătoare, YOLO-ul, mai exact expresia “you only live once”, a apărut peste noapte și face furori în rândul adolescenților și a mortalității lor. Începutul a fost unul inocent: un simplu acronim, echivalentul latinescului “carpe diem”, bineînțeles, fără doza de spiritualitate, dar cu un strop de retard mintal. Tragicul situației vine de la fapul că acest YOLO a ajuns într-un timp relativ scurt un adevărat mod de viață pentru adolescenții americani, și chiar mai important de atât, un pretext aparent bun pentru acțiuni precum datul cu fața de asfalt sau băgatul mașinii părinților în primul șanț disponibil. De ce? Pentru că YOLO.
Nu cred că sunt singura care deplânge lipsa desăvarșită a logicii în ceea ce privește acest subiect, însă dacă stăm să medităm la câteva aspecte care diferențiază America de restul lumii, parcă, parcă ni se aprinde un beculeț. Ca de exemplu, fotbalul la noi (tr. “football”-cu accent pe “foot”) se joacă cu piciorul. La ei cu mâna. Pentru noi pizza e fast-food, pentru ei e legumă. Europencele sunt în general suple, americancele… nu tocmai. Ceea ce ne aduce la polaritatea inversă a sensului expresiei YOLO. În opinia modestă a subsemnatei, YOLO ar fi îndreptățit să strige un bătrânel de 80+, care toată viața lui s-a uitat în stânga și în dreapta înainte să treacă strada, care și-a făcut analizele în mod regulat, care a purtat mereu centura de siguranță la volan sau care s-a ținut departe de droguri. În schimb, peste ocean YOLO va urla din toți rărunchii o adolescentă de 15 ani înainte de a da pe gât 10 shoturi de tequila, de a se da cu un skateboard pe scări si de a face sex neprotejat cu un fost pușcăriaș în vârstă de 37 de ani. Un alt baiețel pe care nici măcar nu l-a lovit încă pubertatea va posta pe facebook ceva de genul “am băut prima mea bere! YOLO!” și va primi 100 de like-uri de la prietenii lui virtuali cu un IQ chiar mai mic decât al lui, care visează noaptea la prima lor băutură alcoolică și pentru care puștiul e un adevărat semizeu. O fata de liceu se va mândri cu faptul că “rămân corigentă la 5 materii, YOLO!”, iar peste un an aceeași fată va întreba monoton la McDonald’s “doriți și sos la cartofii ăia?”
Până la urmă… să râdem sau să plângem – asta rămâne la latitudinea fiecăruia. Cert e ca în cazul în care printre cei care m-au citit s-a aflat și un adept al credinței YOLO (credință pe care și țărișoara noastră dragă începe să o adopte încetul cu încetul) sunt convinsă că în câteva minute voi începe a sughița, iar el/ea se va tolăni pe fotoliu și va băli suav la teleshopping, strigând între timp ce altceva decât… YOLO!
Despre Autor
