Visez

Întotdeauna lucrurile mărunte sunt cele care îmi aduc cea mai mare bucurie.

Îmi place sa visez… îmi place să visez la zâmbet, la raze de soare neastâmpărate, la verdele crud de primăvară, la mirosul primei frezii, la roua pe care calci desculţ în dimineţile de vară, la cerul înstelat în care îţi pierzi privirea şi ai senzaţia, fie şi pentru o secundă, că ai devenit una cu el; îmi place să visez la sunetul râsetelor delicate ale copiilor care se joacă nestingheriţi printre flori şi suflă cu încântare în puful păpădiilor; îmi place să visez la căţeii care aleargă veseli prin covorul de frunze alături de tine şi se opresc pentru câteva momente pentru a te privi şi a-ţi spune parcă, că tu eşti întreaga lor lume.

Îmi place să visez la primii fulgi de nea, pe care atunci când eram copii încercam să îi prindem pe vârful nasului.

Îmi place să visez la ape limpezi de munte, la muşchiul verde şi moale de pe copaci, la cerul azuriu, presărat din loc în loc cu nori pufoşi ca vata de zahăr, la zumzetul albinelor din zilele de vară, la rândunelele care îşi învaţă puii să zboare.

Îmi place să visez la fericirea din ochii copiilor care reuşesc să păşească singuri pentru prima dată….