Vechiul Cluj în imagini – noul Cluj în gropi

stradanapocaO pagină de facebook ne prezintă zilnic imagini inedite, de epocă, ale vechiului Cluj. Demersul, pe lângă partea sa romantică, pe lângă faptul că ne face să visăm la aerul vetust al altor vremuri, al altor oameni, ne pune și pe gânduri… ce-a rămas și ce s-a schimbat din vechiul Cluj și, mai ales, ce a adus în bine schimbarea și trecerea timpului, a timpurilor și a generațiilor… din câte vedem în aceste fotografii vechi, cei de demult au făcut mult mai mult decât cei de acum.

garaclujMarile schimbări în decorul Clujului sunt băncile și farmaciile ce tronează pe fiecare stradă, magazinele în care niciodată când cauți o haină nu găsești, iar ca infrastructură rutieră, înlocuirea pietrei cubice și a pământului bătătorit de cai și de trăsuri, cu asfalt găurit de gropi și traversat de cai – viteză, cu viteză comparabilă însă cu cea a trăsurilor de demult, datorită semafoarelor nesincronizate, a sensurilor unice fără cap, a autobuzelor ce traversează toate, în traseul lor, centrul orașului (blocând traficul, dar ajungând rar în periferii), datorită cocalarilor și a pițipoancelor cărora le-au dat părinții mașini, dar nu și cap, așa că le conduc, ori prea încet, ori prea repede, dar mereu cu tupeu și nesimțire.

piatamihaiviteazuVechiul Cluj e o poveste… noul Cluj e o groapă. O groapă de la un cap(ăt) la altul, în care îți rupi mașina pe carosabil și pantofii pe trotuar. Asta pe partea terestră. Mai sus însă de linia nasului, noul Cluj e unul gri, al clădirilor nereabilitate și nerezugrăvite, al părților de clădiri ce se desprind și cad uneori în capul trecătorilor, al cablurilor și căblulețelor ce țes o inestetică pânză de păianjen printre stâlpii de beton, noul Cluj e orașul în care mereu ajungi acasă cu pantofii prăfuiți, chiar dacă ai umblat numai prin centru.

piatauniriiVechiul Cluj avea ștaif universitar… noul Cluj e locul unde, venit cu mari speranțe și așteptări la facultate, constați prin anul 1-2 că nu are rost și că nu ai ce să înveți, că majoritatea cursurilor sunt făcute parcă înadins ca să nu-ți folosească la nimic după ce termini, în noul învățământ superior clujean știi că n-are rost să înveți fiindcă oricum te pică, fiindcă oricum îți cere bani ca să treci examenul, fiindcă oricum toți copiază, fiindcă oricum notele nu contează și fiindcă oricum, după ce termini facultatea, nu ai nicio șansă să te angajezi în domeniu.

regeleferdinandVechiul Cluj a fost povestea multor oameni simpli, veniți de nicăieri, ce aici au visat, au muncit, au luptat și au devenit personalități locale, naționale, sau recunoscute internațional. Noul Cluj e povestea unor oameni simpli ce, veniți de nicăieri, ajung pe nicăieri, fiindcă mulți vin la studii, rămân în Cluj după absolvire, iar cu diplome de Babeș se fac angajări doar de vânzători la mall și de feliatori de kebab. Doar cei ce au visat la parvenire, ce au muncit în campanie, ce au luptat pe frontul merituos al lipitului de afișe, devin directori și consilieri, fără a fi personalități.

zidurideaparareVechiul Cluj pare a fi avut mai mult fond decât actualul, ce e mai mult formă… fără fond. Doar vorbele și numirile în funcții ale politrucilor mai ridică periodic praful de pe urbea ce doarme cu capul lăsat pe laurii propriei istorii. Noul Cluj devine, încet-încet, dintr-un centru universitar și cultural, dintr-o adunare de minți luminate, o adunătură. O adunătură de parveniți, de găști de interese, de mici analfabeți propulsați politic în funcții mari, de țărani ce se cred domni, de țărănci ce se cred prințese. Există, desigur, și destule excepții. Le putem ușor recunoaște prin faptul că sunt, de obicei, ignorate și marginalizate. Vechiul Cluj e imaginea succesului unor generații apuse, în noul Cluj soarele pentru mulți răsare doar în gropi.

Articol scris de Florin Moldovan