Variatiuni pe teme sociale

Clasa socialǎ este reprezentatǎ de diviziuni relativ omogene şi de duratǎ a unei societǎţi, care sunt în ordine ierarhicǎ şi ale
cǎror membri împǎrtǎsesc aceleaşi interese,
valori, comportamente. Persoanele care aparţin aceleiaşi clase sociale au comportamente mai apropiate decât persone
din clase sociale diferite. Indivizii ocupǎ poziţii inferioare sau superioare în cadrul socetǎţii, în funcţie de clasa socialǎ din care
fac parte. Bineînţeles cǎ, pe parcursul vieţii, aceştia pot trece dintr-o clasǎ socialǎ în alta.
Clasa socialǎ este determinatǎ de urmǎtoarele variabile: ocupaţie, venit, avere, educaţie, sistem de valori. Atât la tinerii
americani cât şi la tinerii români (aşa cum au dovedit-o în Decembrie 1989), aceste valori sunt: realizare şi succes, eficienţǎ şi simţ
practice, progres şi confort material, umanitarism şi individualism, avât tineresc, libertate şi lipsa de constrângeri exterioare.
“A fi liber nu înseamnǎ a putea obţine tot ceea ce doreşti, ci a nu dori ceea ce nu poţi obţine, a aspira numai la ceea ce este
realizabil. Secretul libertǎţii nu stǎ în determinarea necesitǎţii, ci în dominarea propriilor dorinţe şi aspiraţii” (MARCUS
AURELIUS).
Una dintre experienţele umane fundamentale este experienţa constrângerilor. Primordiale sunt constrângerile fiziologice, impuse fiecǎrui om de necesitatea funcţionǎrii normale a propriului organism. Conştientizarea acestor constrângeri i-a fǎcut pe cei mai vechi
gânditori sǎ asemuiascǎ trupul omenesc cu o carcerǎ în care este închis sufletul (metaforǎ care semnificǎ lipsa de libertate a sufletului
omenesc, obligat sǎ suporte în permanenţǎ constrângerile impuse de trup). Acestora li se adaugǎ constrângerile sociale (impuse
celui slab de cel puternic) şi cele politice (impuse de conducǎtor supusului), constrângerile morale şi cele religioase. La
nivel intelectual, dezvoltarea unor sisteme de gândire bazate pe simboluri abstracte a dat naştere constrângerilor logice sau
conceptuale, imposibil de evitat de cel care doreşte sǎ vorbeascǎ şi sǎ raţioneze corect.
S-a încercat o împǎrţire a claselor sociale în SUA şi în România. In Statele Unite – ţarǎ în care democraţia e în floare şi unde
existǎ o gamǎ largǎ de posibilitǎţi, existǎ cinci clase sociale: clasa de vârf, clasa superioarǎ de mijloc, clasa de mijloc, clasa
sǎracǎ de sus şi clasa sǎracǎ de jos. In România, din pǎcate, nu se poate vorbi decât de douǎ clase sociale predominante: clasa
sǎracǎ (peste 70% din populaţia de 22 de milioane de locuitori, cuprinzând şomerii, marea majoritate a pensionarilor, muncitorii
necalificaţi, familiile cu mulţi copii, ţǎrǎnimea) şi clasa de sus (foarte micǎ, care se situeazǎ în jurul valorii de 48.000 oameni). Peste 30% din populaţia României trǎieşte sub minimum de subzistenţǎ.
In ceea ce priveşte etapa din ciclul de viaţǎ, existǎ nouǎ categorii: celibatar (tânǎr care nu trǎieste cu pǎrinţii), cuplu tânǎr fǎrǎ
copii, cuplu tânǎr cu copii (dintre care cel mai mare nu depǎşeşte 6 ani), cuplu tânǎr cu copii (peste 6 ani), cuplu în vârstǎ cu copii
în întreţinere, cuplu în vǎrstǎ (a cǎror copii au pǎrǎsit cǎminul), cuplu în care unul este pensionar, singur (dar care munceşte), şi
singur (care e pensionar).
In România, natalitatea a scǎzut în ultimii ani, de la de 19 la 12 pe mia de locuitori. Mortalitatea infantilǎ se aflǎ la un
numǎr foarte ridicat: 23,3 decese sub 1 an la mia de nou-nǎscuţi vii (1996) faţǎ de 18 (1992). Din lumea industrializatǎ, Italia este
ţara cu cea mai micǎ ratǎ a natalitǎţii (1,17 copii/cuplu), în comparaţie cu Franţa (1,7), Statele Unite (2,1) şi Germania (1,24).
Potrivit Institutului de Statisticǎ din Roma, Italia este prima ţarǎ din lume în care populaţia de peste 60 de ani o depǎseşte pe
cea de peste 20.
In România, numǎrul pensionarilor se situeazǎ în jurul valorii de 5 milioane, la o populaţie activǎ ce nu depǎşeşte 10
milioane. In Statele Unite, pensionarii reprezentau (în 1990) 4% din populaţia de peste 250 de milioane a SUA; se estimeazǎ
cǎ – pânǎ în anul 2020 – aceştia vor depǎşi 16% din populaţia ţǎrii.
In România, numǎrul populaţiei ocupate în agriculturǎ a scǎzut foarte mult – de la aproape trei sferturi la 28,7% din populaţia
ocupatǎ în economia naţionalǎ. In acelaşi timp, a crescut ponderea populaţiei ocupate în industrie şi în celelalte ramuri neagricole
(construcţii, transporturi, telecomunicaţii, circulaţia mǎrfurilor). In Statele Unite, aproximativ 5% din populaţie este ocupatǎ
în agriculturǎ, pescuit şi minerit, iar restul populaţiei este ocupatǎ în profesii care deservesc publicul, cum ar fi: învǎţǎmânt,
comerţ şi medicinǎ.
Stilul de viaţǎ al unei persoane reprezintǎ modul sǎu de a trǎi, definit prin activitǎţile desfǎsurate, interese, opinii,
acestea oferind o imagine completǎ asupra unui individ. Este posibil ca persoane care aprţin aceleiaşi clase sociale şi care au
aceeaşi ocupaţie sǎ aibǎ stiluri de viatǎ diferite. In SUA s-a întreprins un studiu pe baza unor chestionare (cu circa 800 de
întrebǎri) care au fost aplicate unui eşantion de 2.713 persoane. In urma acestui studiu, sa constata cǎ în Statele Unite existǎ nouǎ
stiluri de viaţǎ: supravieţuitorii (persoane dezavantajate, cu tendinţa de a fi deprssiv, retrase), luptǎtorii (persoane dezavantajate,
dar care luptǎ pentru a scǎpa de acest handicap), ataşaţii (persoane obişnuite, în general conservatoare, care refuzǎ
experimentele şi care preferǎ sǎ se adapteze curentului general decât sǎ iasǎ în evidenţǎ), emunii (persoane ambiţioase care cautǎ sǎ
egaleze sau sǎ depǎşeascǎ pe cineva în ceea ce au lǎudabil), realizatorii (cei care fac ca lucrurile sǎ se întâmple, conducǎtorii
naţiunii), eu însumi (persoane tinere, preoicupate de propria persoanǎ şi supuse capriciilor), experimentaliştii (cei cu o viaţǎ
interioarǎ bogatǎ şi cu dorinţa de a experimenta direct aspectele vieţii), conştienţii sociali (persoane cu un pronunţat
simţ al rǎspunderii sociale) şi integraţii (aceia care au atins maturitatea psihologicǎ şi împletesc cel mai bine elemente ce ţin de
prpria persoanǎ cu realitatea).
Existǎ şi în Anglia patru stiluri de viaţǎ: avangardiştii (interesaţi de schimbǎri), pontifii (tradiţionaliştii britanici), cameleonii
(cei care urmǎresc curentul general) şi somnambulii (cei care se mulţumesc cu realizǎri minime). In România se întâlnesc
toate aceste stiluri, dar nu se poate vorbi de categorii distincte şi bine determinate de stiluri de viaţǎ. Tu in care stil te regasesti?

Subscribe To Our Newsletter

Terapia ancestrala Munay Ki – mesaje de la stravechii samani

Samanii vad lumea intr-un fel aparte. “Samanismul este o practica straveche, ce vine din timpurile...

Închide