Valetul de spatie

marina

Maică-mea mare, Dumnezeu să o ierte, avea o vorbă: maică, ești frumos ca valetul de spatie!

Creț ca Miorița, bălai, bucălat, cu ochișorii azurii și privirea ingenuă ca a unui amoraș de ipsos, transpirând o sensibilitate de adolescent întârziat prin anii rebeli ai omenirii când jointul, zdrăngăneala pe ritmuri turbate ale rockului și jegul făceau frumusețea vieții, discret ca o nălucă, însă persistent ca râia cea dătătoare de poftă de a te scărpina în locuri și momente complet nepotrivite, el este nimeni altul decat…Remus Cernea.

Cum…cine este…Remus Cernea?!!!!

Mvaiii, așa ceva…

Dacă ai trăit până acum și nu ai aflat cine este acest inedit Don Quijote al pseudopoliticii românești, înseamnă că ai ratat cea mai tare ocazie în a-ți îmbogăți cunoștințele la capitolul “Cum poți deveni penibil și looser cu ifose și pretenții”.

Remusel reprezintă o pildă vie a modelului de individ cu voință, însă fără putință de a ajunge sau a deveni cu adevărat ceva în această viață.

Se pare că una dintre ursitoare a fost deranjată de ceva la nașterea micuțului amoraș, probabil de faptul că în destinul lui se oglindea o îndoială imensă în privința orientării sale sexuale viitoare sau poate că globul de cristal al moirei a arătat că Remusică va confunda iremediabil în viața aceasta lenea, ipocrizia, oportunismul, pohta de putere și visele de mărire cu determinarea, sinceritatea, altruismul și modestia morală, astfel încât i-a înnodat norocul și și-a bătut joc de el, făcându-l să hălăduie prin viață ca un adevărat Cavaler de Spatie, călăre pe o mârțoagă numită Marygrass cea Politică.

Astfel, de când se știe, Remus tot aleargă la maratoanele puterii și, tot de când se știe și îl știe toată suflarea românească, iese pe locul n-șpe.

Iubirea lui de neam și de dreptate îl împinge la tot felul de manțocării care mai de care mai dilimache și mai ca nuca în perete.

Când nu este pe drum alături de mișcările LGBT, alea cu fete care se iubesc cu fete și băieți care… mă rog…il putem regăsi pe vreo redută improvizată ad-hoc, prin vreun iarmaroc din țară sau prin vreun scuar public din capitală, urlându-și prin megafoane indignarea față de amestecurile popilor și ale bisericii în treburile statului și invers, despre venalitatea ălora cu gazele de șist, despre iubirea lui neostoită față de pădurile, pajiștile și boscheții cei verzi ai țării, despre cât de răi și extremiști sunt unii și el nu este, despre câte în lună și în stele, ca un adevărat apostol al neamului, o adevărată icoană vie a iubirii, fraternității și păcii universale.

Lui Remusică nu îi place politica, îi place ce se poate scoate din ea. El este o fire mai boemă, independentă și rebelă, însă, pentru că e băiat deștept și a învățat în 41 de anișori de trândăveală și tăiat frunze la câini că, în viață, nimic nu poate exista fără politică, iaca că și-a luat calul și praștia și de vreo 20 de ani se tot plimbă cu flamura-n băț pe la tot felul de partide, partiduțe și alianțe care să știe să îi aprecieze unicitatea, calitățile și charisma de lider, candidând frenetic și fără abatere la orice poziție politică care s-a mai dovedit vacantă și tentantă în ultimii 20 de ani.

Dar, cu nodul ursitoarei nu te pui, nene. Cum a dat-o, cum a întors-o, indiferent câte pancarde a scrijelit zi și noapte cu markerul și câte gălbenușuri de ouă a trebuit să înghită pentru memorabilele spiciuri ținute mulțimilor, oricât s-a amestecat și s-a pupat cu gayii și lesbienele locale și internaționale, oricât de verde, roșu sau ungur s-a decis să se facă, tot ce i-a putut smulge destinului parșiv și nedrept a fost un amărât de loc de deputat, și ăla scremut și dat de pomană de către Ponta.

Acuș, pare-se că steluța lui norocoasă, aia care poate a scăpat neobservată de nenorocită aia de ursitoare rea, îi face cu ochiul iară din înaltul puterilor și ierarhiilor boltei cerești politice, fascinându-l pe Remusică și ademenindu-l cu glasul ei de sirenă către un mare și extraordinar tărâm al făgăduinței- Primăria Bucureștiului!

Ca atare, așa cum ne-a obișnuit deja, Remus s-a apucat de sunat goarna pe feisbuc pentru strâns rândurile și armatele de campanie, oștiri întregi de voluntari, care, cu siguranță că până la anul pe vremea asta, vor reuși să depasesca numărul de 40 și să devină o adevărată forță electorală care să-l propulseze pe meritoriul și inconfundabilul Remus Cernea direct pe fotoliul primăriei capitalei.

Se întrevede o campanie de pomină la anul în primăvară când îl vom avea pe Remus Cernea pe banca candidaților de soi la primăria mare, așezat fix între Cati Andronescu, cea cu căruciorul de dosare penale după ea, și Piedone, care își va schimba din 2 în 2 minute tricourile și bascurile cu PSD, UNPR, PC, UNPR, flancat din spate de Elena Udrea, îmbrăcată într-un costumaș tip zeghe cu marca Channel și Ludovic Orban în față, pulbere de atâtea vodci înghițite de emoție, zdrăngănind la chitară “Bucurestiul meu iubit” și îmbiindu-l pe tânărul candidat la un tangou electoral improvizat în direct.

Deh, se spune că voința și încrederea în sine sunt atributele învingătorului.

Să vedem dacă nodul nefastei ursitori va fi tăiat în 2016 și dacă Remus Cernea își va urca destinul la rang de principe politic sau va rămâne același etern Valet de Spatie hălăduitor prin viață…

 

 

Marina Ene