Trecere prin regimuri

regimuriBuşecan Lucian şi Lucica din Tămaia, comuna Fărcaşa – Maramureş, au deschis “cutia cu amintiri” şi au hotărât să relateze câteva întâmplari care  le-au marcat viaţa şi existenţa.

Reporter: Când credeţi că a fost mai bine, acuma sau în timpul comunismului?

Buşecan Lucica: În timpul comunismului, atunci o fo’ mai bine.

R: Da’ de ce?

Lucica Buşecan: Toţi oamenii o fost buni, nu s-o urât, o fo’ ca fraţii, am avut tăţi bucate la fel, am avut grădini ajutătoare, cine o lucrat şi o fo’ harnic, o avut. Atunci nu ţi-o dat nimeni de pomană nici dacă n-ai lucrat. O fo’ excepţii care no… „3 cu mapa, doi cu sapa” cum să zâce, o fo şi aşe.  Şi atunci am avut vaci, am avut porci, galiţă bugăte, gâşte o fo’ bugăte, că în Tămaia o fo’ multe gâşte… aşe ne-o şi zâs, gâscani.  No şi la prunci le-o fo’ mai bine, le-o dat uniforme şcolare, le-o dat rechizite, cărţi, caiete gratis! O fo’ elevi atunci puiuc, nu ca şi amu, care o fo la şcoală, s-o cunoscut. O avut uniformă tăţi la fel, cu număr pă mână şi s-o cunoscut care de la ce şcoală îi. Şi profesorii, să va spui una, asta nu o pot admite, nu mai îs stimaţi în faţa elevilor, nu le mai acordă nime nicio atenţie. Io am făcut 4 clasă drăguţă, da’ io cred că ştiu mai multe decât o ştiut acele de la Dan Negru. Acele nu o ştiut nici câţi dinţi au în gură, nici ce culoare are mesteacănu’.

R: Povestiţi-ne cum o fost când aţi fost la şcoala, ce abecedar aţi avut?

Buşecan Lucica: Io am iubit cărţâle de când îs, păcat că nu m-am dus mai departe, că foarte dragi mi-o fo’. Am avut abecedar cu Regele Mihai şi cu mama lui Elena pe prima pagină.

R: Da’ în ce an aţi fost la şcoală?

Buşecan Lucica: În ’47. Şi atunci o venit învăţătoarea şi ne-o rupt foile din abecedar şi ne-o dat alte cărţi cu Vasile Luca si cu Ana Pauker. Petru Groza o fo’ atunci prim-ministru.

Buşecan Lucian: După un timp o luat şi tăte crucile din şcoli. Şi atunci înainte de cursuri îţi făceai cruce, ziceai „Tatăl Nost’ ” şi apoi începeam lecţiile. Apoi la profesori le-o interzis să mai margă la biserică.

Buşecan Lucica: Amu îi lasă să margă şi tăt nu să duc…care o vrut şi atunci s-o dus. Io am făcut film 28 de ani, aici în sat, la cămin. Şi mă obliga să fac matineu duminica de la ora 10, da’ niciodată n-am făcut, niciodată…da păntru aceie nu mi-o făcut nime nimica. Şi le făceam matineu păstă săptămână.

R: Şi apoi când o ajuns Ceauşescu la putere cum o fost?

Buşecan Lucica: După ce o ajuns Ceauşescu la putere, o fo foarte greu la început.

Buşecan Lucian: Atunci s-o gătat războiu’, noi am fost sub stăpânirea ungurilor din 1940-1945.

Buşecan Lucica: Şi din război ruşii ne-o scăpat şi apoi am fost cam dători la ruşi, le-am tăt dat apoi foarte multe cote: mălai şi carne…da si i ne-o dat, ne-o dat curentu’.

R: Şi când o început să se construiască, pe vremea lui Ceauşescu?

Buşecan Lucica: Da, atunci după colectivizare în ’62.

Buşecan Lucian: După colectivizare, în ’62, atunci o început să se construiască şi şi-o vândut oamenii tăt ce-o avut pângă casă. Înainte tăte căsucăle o fost învălite cu paie, gardurile erau din paie şi cu nuiele.

Buşecan Lucica: O început a să construi, oamenii o avut locuri de muncă în Baie, o mărs şi-o făcut bani şi i-o dus gratis motoru’, nu o trebuit să plătească.

Buşecan Lucian: De la noi din sat o fo 3 schimburi numa’ de mineri. O fo la TRCL cel puţin vo 250 de oameni. Şi care o lucrat la TRCL la săpături deaieste, şi-o făcut penzie bugăt de bună.

R: Şi tinerii o făcut atunci şcoală?

Buşecan Lucica: O făcut cine o vrut…cine o vrut o mărs mai departe, care nu o rămas în sat. Şi de la noi din sat 5-6 prunci s-o dus numa’ la şcoala mai departe în 1957. Restu’ tăţi o fo in sat, feciori, fete…era danţu’ la noi în ocol în fiecare vară. Şi omu’ meu s-o dus în armată, da’ io jucam cu feciorii pân’ ocol, n-aveam treabă.

R: Tinerii o avut de lucru după ce o terminat şcoala?

Buşecan Lucica: O avut că le-o dat de lucru. Şi de la 13-14 ani i-o dus la lucru, la încărcături deaieste de cărămidă; că atunci o început să se construiască şi pruncii o avut unde lucra.

R: Şi pe tineri cum i-o mai ajutat?

Buşecan Lucica: Atunci când doi tineri s-o căsătorit le-o dat casă in primu’ rând, apoi  le-o dat tăt ce le-o trebuit în casă…le-o dat în rate şi când o avut, atunci le-o plătit…şi lesne. Le-o dat şi mobilă, aragază, tăt ce le-o trebuit, le-o dat. Care nu şi-o permis apartament le-o dat garsoniere…confort 1, confort 2… şi atunci s-o putut face oameni; care o vrut şi o avut cap, s-o făcut doctori, ingineri, directori, popi, tăt felu; şi care o făcut atunci facultatea o fost domni. Amu se face facultate şi n-au nicări de lucru săracii…pă ce bază învaţă amu tineretu’?pă ce bază să se însoare?că le-o perit amu pofta de însurătoare. Cu ce să-şi ţâe nevasta şi copilu’? no şi tăte astea i-o descurajat pe tineret.

R: Şi atunci banii o fost altfel?

Buşecan Lucica: Banii atunci, 100 de lei o fo bani. M-am dus odată cu 200 de lei la nişte Paşti în Baie şi mi-am cumpărat de tăte: vanilii, unt, margarine, apă minerală, sirop, miere, hrişcaş, de tăte ce mi-o trebuit, tăt felu drăguţă. Salariu’ era de 600-700-800 de lei, da’ cu aceala ai trăit şi ţi-ai pus si deoparte. Era un poc de ilistău cu 3 lei, amu îi 50 de mii?! era o franzelucă mândră cu 2 lei 10 bani, era o kilă de miere cu 8-9 mii, o litără de oloi cu 11 mii…dapoi până unde?! astăzi  îi un preţ, mâine-i altu’ preţ, dapoi că nu şti unde să meri nici în Baie pă la magazine. Într-unu-i scump, în celălalt te păcăleşte, pun si TVA-u’ ceala Domne feri’, nu ştiu pană unde.

R: Atunci o fost atâţia ţigani şi hoţi ca amu?

Buşecan Lucica: Da’ de unde?! că nu o fost atunci hoţi, Domne  fereşte, cum îs amu…şi cine o auzât atunci să saie de la etaj şi să se ţâpe sub trenuri şi să se ţâpe în râu şi să se spânzure, că nu ai auzât în veci de deaieste, Domne feri’! da’ amu?! asta-i nesiguranţa de mâine. Şi îşi pierd locurile de muncă săracii şi răman amărâţi şi năcăjiţi şi li ruşine şi îs dători şi n-au locuri de muncă, că tăte le-o falimentat aiştia. Ţâganii…i îs la putere amu şi au tăt felu’ de meserii numa’ să nu lucre…tăt felu’ îşi fac numa să nu lucre şi să margă să deie în cap la altu’ şi să se baje în bănci, şi să se baje în căsâle oamenilor; amu şi porcii din coteţ îi fură?! şi vaci şi deacele…dapoi până unde?!

R: Şi după ce o murit Ceauşescu o fo mai rău?

Buşecan Lucica: Mai rău. S-o gătat tăte cu Ceauşescu! i l-o omorât…i!

R: Alţii zic că o fo rău,că o dat cu raţia…

Buşecan Lucica: Da, in ultimii 5 ani o dat cu raţie că i l-o tăt furat şi l-o minţât.

R: Cine l-o minţit?

Buşecan Lucica: Acia care o fo marsă din ţară şi o vinit ’napoi.

Buşecan Lucian: Atunci CAP-urile aveau un plan de producţie. Una era producţia reală şi una era producţia care trebuia să o raportezi. Noi raportam una, de-aci de la CAP, pă urmă să ducea la judeţ, ‘cia de acolo o mai unflau si până o ajuns acolo, era producţie 7000-8000 de kile la hectar, boabe porumb.

Buşecan Lucica: Până într-o vreme s-o lucrat şi la colectiv foarte bine şi o fo producţii până-i lumea, că din livadă şi export am dat; merele le-am învârtit frumos în serveţăl, le-am pus în lăzi şi am dat în export. Amu noi importăm bugăt de-a lor, şei? şi tăte îs injectate. Bagă bioctină deaceie şi în pui, şi în ouă şi în tăticele şi ne îmbolnăvim. No atuncina şi la noi o fo’ o grămadă de grajduri la colectiv, pline de vaci, de viţei, de porci…

Buşecan Lucian: Io am fo constructor acolo, am construit tăte grajdurile si magaziile.

Buşecan Lucica: Amu n-au picioici, şi în Rusia fac grevă că n-au picioici şi mor de foame. Alţii n-au grâu. Nici noi n-om ave’ nimica mintenaş, şi ferească Dumnezo şi Măicuţa Sfântă să nu fie fomite, la vară să nu fie o secetă sau să bată ghiaţa, că apoi a fi rău.

R: Ce ziceţi se mai poate face ceva ca să fie ţara ca-‘nainte?

Buşecan Lucica: Foarte greu. Şti di’ce? Că tăt ce-i mai bun s-o dus din ţara asta; tăţi cei care o fo mai învăţaţi, nu le-o convenit locu’ de muncă, nu le-o convenit salariile şi s-o luat şi s-o dus tăţi. Mai demult, fete dragi, ţi-ai vândut vaca, ca să te poţi duce la doctor, bugăţi şi-o vândut vacile, şi-o vândut porcii…şi amu iară am ajuns acolo?! da’ Ceauşescu ne-o dat tăt gratis. Şi la prunci le-o dat medicamente gratis, încă şi pă noi ne ducea cu forţa la injecţii ca să nu fim beteji…şi pă holdă venea sanitaru’ după noi şi ne ducea la vaccin. No şi cu tătu, tătu era mai bine, absolut cu tătu. Şi pântru bătrâni şi pântru prunci şi pântru tineret; amu iară am ajuns înapoi acole, de unde am răsărit acole am picat înapoi, şi mai rău.

Buşecan Lucian: Noi de la revoluţie încoce am mărs cu 40 de ani în urmă, cu tăticele; s-o desfiinţat fabrici, pă noi Occidentu’ ne-o distrus. Şi atunci la început în ’90-’91, o zâs un inginer din Olanda care o fo aici de i-am vândut ceva, o zâs: “Nu vă bucuraţi că o vinit aiştia, că mai întâi vor distruge si pă urmă vor ajuta să vă construiţi, că voi trebe sa fiţi ţară consumatoare, nu producătoare. Avem noi cereale şi tăt felu’ în Uniunea Europeană, voi trebe sa fiţi consumatori”.

Buşecan Lucica: Uită-te drăguţă, că şi la noi îi satu’ gol. Ţî şi dor să vezi un om pă drum, sau un prunc, sau un tânăr. Şi atunci duminica şi aci la noi în ocol, în curte cum să zâce, veneam de la biserică tătă lumea , feciori, fete, tineri căsătoriţi, jucam aicia tătă vara. Era plin ocolu’ de oamini. Le punea tătuca bănci ca să şadă tăţi. Şi era ceatarâş deaista cu vioara, cu contră şi contrabas. Tătă vara jucam, în fiecare duminică şi era atâta de mândru satu’, da amu îi pustiu…tăţi s-o dus dincolo, s-o dus în Baie, bătrânii săracii o murit, prunci-s la şcoli. Nu videţi câţi bătrâni mor sânguri şi îs arşi şi îi mânâncă şobolanii şi nu ştie nume nimica de i şi nu-i cotă nime?! no atunci nu o fo’ aşe drăguţă.

R: Deci atunci o fost mai bine…

Buşecan Lucica: O fo mai bine că o fo tătă lumea în ţară, da’ amu nu videţi bieţii prunci cât suferă că li să duc părinţii, li să duc şi rămân pustii…

 

Reporter Radu Lavinia-Codruţa

Fata zilei – Ada Carina

Mă culcasem lângă glasul tău. Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau...

Închide