Tartuffe: Covor roșu, 6 îngerași pe masă și unul pe scenă

Premiera piesei Tartuffe. E cu Eva Crișan. Studio Euphorion: o sală mică, pătrată, sau cel puțin mie așa mi se pare, te simți ca acasă… în primele locuri ești cu picioarele pe scenă. De data asta, pe covorul roșu, în mijlocul căruia este așezată o masă mare, dreptunghiulară. Pe masă o lumânare, iar în jurul lumânării, 6 îngerași… i-am numărat de câteva ori, ca să nu greșesc. În sală mă așteptau acordurile unei melodii din alte timpuri, o melodie caldă, jucăușă. Deja îmi vine în minte titlul editorialului. Fiindcă sunt editorialist, nu critic de teatru, așa că scriu editoriale: ,,Tartuffe: Covor roșu, 6 îngerași pe masă… și mai trebuie să completez cu ceva, nu îl pot lăsa așa…”. Intră în scenă Eva Crișan, completez: ,,…și unul pe scenă” ,,Ăsta e, așa-l las, e un titlu bun pentru o piesă bună!” În Tartuffe, o să vedeți o Eva Crișan mai frumoasă decât în toate piesele de până acum: îmbrăcată în alb din cap până-n picioare, cu un rol de îngeraș, pusă într-o dilemă amoroasă, și ochii albaștri ce, expresivi, ies în evidență și luminează scena. Pe mine m-au dus cu gândul la poezia lui Blaga… ,,o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz./ Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului/ şi cântă./ Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi/ şi fără-ndemnuri, numai trup/ şi numai lut./ Ea cântă/ şi eu ascult./ Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.” Cu singura diferență, că nu zăceam în umbra unor maci, ci pe scaunul de la teatru, fiindcă nu reușisem să dorm deloc cu o noapte înainte, iar cafeaua băută înainte de piesă, ca totuși să mă trezesc, nu prea îmi era de mare folos. Însă, ritmul alert al replicilor au reușit și această performanță. Piesa nu e una care să te plictisească, sau să te adoarmă, ci dimpotrivă. A reușit ce cofeina a eșuat. Am reușit să o urmăresc până la capăt, ceea ce vă doresc și vouă, fiindcă se mai joacă în 27 februarie. Tema piesei e destul de simpla, cea a șarpelui crescut la sân, deși intriga se complică pe parcurs cu motive clasice: ipocrizia, lipsa de scrupule, iubirea, naivitatea și-așa mai departe, vă las pe voi să le descoperiți, nu vă povestesc, aș strica tot farmecul unei piese pline de farmec, pe care vă invit să o vedeți cu proprii ochi și suflet. Chiar merită!

Articol scris de Florin Moldovan