Zi-le ,,oameni” şi pace.

Îmi plac oamenii. Îmi plac când îi văd stând cu o ţigară pe jumătate fumată în mână, şi privesc contemplativi la cer, la copaci sau la pereţi. Cum se zgâiesc la ultima gură de cafea, şi cu o mână tremurândă cheamă chelnerul să le mai ofere una. Îmi place să-i văd cum se plimbă prin parcuri, cu o persoană dragă alături sau cu iubirea lor. Sau, uneori, cu câini sau pisici sau şoareci. Îmi plac oamenii bătrâni. Cu haine deschise sau închise la culoare, cu păr alb sau fără, îmi…

Read More

Renunţarea ca fericire

Transcriu şi prescriu un singur leac împotriva excesului de luciditate: renunţarea. Fericirea e un complex superfluu, discutat şi rediscutat, întors pe toate feţele şi toate faţetele, astfel încât orice cuvinte expuse aici riscă să capete caracterul de platitudine. E cert că nu există în umanitatea asta nici măcar 2 persoane care să iasă în public, zi de zi, zi după zi, şi să-şi strige fericirea. Mai degrabă există oameni care zi după zi, zi de zi, îşi strigă nefericirea.Şi oare din ce pricină faptul atât de indubital al însoţirii fiinţării…

Read More