Sunt momente în viaţă când eşti tentat să renunţi şi să spui că nu mai vrei să vezi şi să auzi de oameni. Pur şi simplu au avut loc o serie de întâmplări în viaţa ta care te-au determinat să-ţi pierzi speranţa în omenie. Atunci te închizi în tine şi decizi că nu vei mai lăsa pe nimeni înăuntru. Nu pentru că tu eşti mai strălucit, ci pentru că îţi ajung deja propriile probleme şi defecte. Şi tocmai atunci când nu vrei să mai vezi şi să mai auzi de…
Read More
De la prima oră a dimineții și până la ultimele licăriri ale felinarului de pe stradă poți observa în jurul tău tot mai mulți oameni nemulțumiți. Pare a fi un virus global, care se strecoară în realitatea fiecăruia, îi atacă sistemul (imun) de fericire și îl transformă în, așa-zisul, „încă unul”. „Zombie Apocalypse” e un peisaj văzut prin ochelarii roz în comparație cu „valul nemulțumiților”. Nemulțumit de țara în care locuiește, de timpul de afară, de viteza chelneriței, de job, de musca ce a zburat pe alături și de multe…
Read More
Sunt o persoană cinică. Pe cât de superficială, pe atât de profundă. Sufăr de profunzimi superficiale și de superficialități profunde. Sunt veșnic nemulțumit de mine și de alții și văd toate defectele lumii cu o acuratețe monstruoasă. Nici nu e nevoie să privesc măcar imperfecțiunile unei lumi care, de cele mai multe ori mă plictisește până în suflet și mă dezgustă până-n stomac, pe care o disprețuiesc din ficat și din fiere, intuiesc mizeria lumii fără a mai fi nevoie, de multe ori, a îmi întoarce capul după oameni sau…
Read More