Mai ferice să dai decât să primeşti

La un moment dat vei descoperi în viaţă că cel mai bine te ajuţi pe tine, ajutându-i pe alţii. Nu vei avea nevoie să te concentrezi pe fericirea ta, pentru că gândurile tale vor sta la cum să îl faci fericit pe cel de lângă tine. Şi tot gândindu-te tu aşa, ai să te trezeşti la un moment dat că sămânţa de mulţumire a încolţit şi la tine, te vei privi în oglindă şi vei vedea că zâmbeşti. Şi zâmbeşti diferit, pentru că nu mai e acel surâs în care…

Read More

Clipele care stau pe loc

 Aţi observat cum de fiecare dată când auzim o melodie, vedem o poveste sau pur şi simplu ni se aminteşte de ceva ce am trăit şi noi cândva, ochii ni se umezesc instant, căpătăm o expresie greu de definit şi privim departe, în gol, de parcă am vedea sau am vrea să vedem pe cineva în faţa noastră, preferabil să fie persoana iubită?  Nu putem să ignormăm părul de pe mâini care se ridică atunci când emoţiile sunt intense, cunoscutul fenomen de „piele de găină”, binecunoscuţii fluturaşi din stomac sau…

Read More

Apel pentru recunoştinţă

E mare lucru că trăim aici, acum. Că ne trezim dimineaţa. Că suntem împreună. Că există cerul deasupra noastră şi pământul sub noi. Că e primăvară acum, că putem simţi căldura şi că ne putem bucura de răcoarea binefăcătoare a ploii când va fi să vină. E minunat că ni se nasc copii – chiar dacă sunt vremuri grele, dintotdeauna au fost – oricum fiecare copil se naşte cu bucăţică lui de pâine în mână. E atât de bine că avem natură cu noi – atât de primitoare, atât de…

Read More

Am ucis cu sânge rece sentimente

Pentru a ne atinge scopul, am călcat peste oameni şi peste vise, fără să ne pese pe cine sau ce am dărâmat. Ne-am simţit îndreptăţiţi să răpim clipa de linişte a celui în cauză, ca în schimb să-i oferim ore de război. Nu ne-a păsat pe cine afectează şi cât afectează. Tot ce am dorit a fost să vedem că ceea ce ne-am propus, s-a îndeplinit. Nu am privit nici în stânga, nici în dreapta, ci în nebunia noastră prostească, ne-am avântat spre acel lucru care am crezut că ne…

Read More

Omul din umbră

Sunt momente în viaţă când eşti tentat să renunţi şi să spui că nu mai vrei să vezi şi să auzi de oameni. Pur şi simplu au avut loc o serie de întâmplări în viaţa ta care te-au determinat să-ţi pierzi speranţa în omenie. Atunci te închizi în tine şi decizi că nu vei mai lăsa pe nimeni înăuntru. Nu pentru că tu eşti mai strălucit, ci pentru că îţi ajung deja propriile probleme şi defecte. Şi tocmai atunci când nu vrei să mai vezi şi să mai auzi de…

Read More

Dulce resemnare

Un om s-a spânzurat la Câmpia Turzii, Stănişoară a schimbat partidul, Antonescu se duelează cu ziariştii, Năstase e întors din drum de DNA. Cam astea ar fi subiectele ultimelor zile în România. Cel puţin în România de la televizor. Ieşind pe stradă, intri în altă lume. Deunăzi am colindat străzile unui orăşel hunedorean de 15.000 de suflete. Era o zi frumoasă, cu un soare care te chema afară. Şi oamenii au acceptat invitaţia, în special cei trecuţi de o anumită vârstă. La aceştia am să mă refer. Au uitat de…

Read More

Zi-le ,,oameni” şi pace.

Îmi plac oamenii. Îmi plac când îi văd stând cu o ţigară pe jumătate fumată în mână, şi privesc contemplativi la cer, la copaci sau la pereţi. Cum se zgâiesc la ultima gură de cafea, şi cu o mână tremurândă cheamă chelnerul să le mai ofere una. Îmi place să-i văd cum se plimbă prin parcuri, cu o persoană dragă alături sau cu iubirea lor. Sau, uneori, cu câini sau pisici sau şoareci. Îmi plac oamenii bătrâni. Cu haine deschise sau închise la culoare, cu păr alb sau fără, îmi…

Read More

Nemulțumit de toate sau mulțumit de nimicuri?

De la prima oră a dimineții și până la ultimele licăriri ale felinarului de pe stradă poți observa în jurul tău tot mai mulți oameni nemulțumiți. Pare a fi un virus global, care se strecoară în realitatea fiecăruia, îi atacă sistemul (imun) de fericire și îl transformă în, așa-zisul, „încă unul”. „Zombie Apocalypse” e un peisaj văzut prin ochelarii roz în comparație cu „valul nemulțumiților”. Nemulțumit de țara în care locuiește, de timpul de afară, de viteza chelneriței, de job, de musca ce a zburat pe alături și de multe…

Read More

Nimeni pentru unul și niciunul pentru toți

La 30 de ani, după o îndelungată, vastă și temeinică experiență de viață socială, profesională, intimă și de orice altă natură umană, am înțeles cu adevărat un adevăr capital, o piatră de temelie, singura pe care se poate sprijini orice fel de reușită în viață: nimănui nu-i pasă de nimeni, suntem fiecare pentru fiecare, o societate formată din oameni singuri împreună, însingurați de interese strict individuale, chiar și atunci când se află ,,launloc”, în muncă, în viață, în politică, în dragoste, în ură, în cultură, în incultură, în orice. În…

Read More

Conformare ori conformism?

Te-ai întrebat vreodată de ce existenţa umană nu este limitată la pura conştientizare a inutilităţii ei? Ce anume ne determină să ne creăm o iluzie teribil de simpatică precum o bulă de săpun în jurul nostru transupusă în scopuri concrete precum conformarea la uzanţele normalităţii? În realitate suntem atât de îngroziţi de această perspectivă a zădărniciei fiinţării încât îmbrăcăm totul în catifeaua fericirii aparente. Alergăm după slujbe, ne inchidem orice exerciţiu de luciditate în conformism. Conformarea ca atitudine diferă de conformismul ca acţiune. Conformarea rezidă în acţiunea de acceptare voită…

Read More