Studentă la Cluj – viața de cămin
Viaţa de cămin implică, de multe ori, nevoia de socializare cu persoanele apropiate camerei tale… Ce căminist nu a mers vreodată la vecinu’ să ceară un strop de făină pentru clătite, o felie de pâine, un cablu de date, o ţigară?
Cât timp trăiești în cămin, principala abilitate umană pe care o dezvolţi este comunicarea: iţi rogi colegul să stingă becul, mituieşti portarul să nu facă scandal când te petreci şi tu ca tot studentul in cămin, le explici frumos colegilor că tu nu ai chef să faci curat in cameră… Şi pe lângă asta, înveţi să improvizezi!
Atâta timp cât ai bun simţ, vine un moment in minunata viaţă de cămin când nu mai indrăzneşti să tot ceri lucruri. Aşa că incepi să te aprovizionezi: ba de la mama de-acasa, ba renunţi la unele lucruri pentru a face economie şi începi să ai o altă viziune asupra lucrurilor pe care nu credeai că ai să le foloseşti vreodată.
Se spune că au fost odată două studente care, rătăcind prin oraş au întâlnit in calea lor un uscător de rufe, abandonat lângă tomberonul unei case, nu departe de căminul lor. Foarte aproape de funcţionarii publici care se îndreptau hotărâţi spre ele şi implicit spre acel uscător, privindu-se cu subînteles una pe cealaltă, l-au inşfăcat împreuna şi au purces spre cămin, rezervându-i spaţiul îngust dintre dulap si perete.
Surpriza nu a fost însă găsirea uscătorului. Aventura nu a însemnat deplasarea acestuia printr-o mare de oameni şi suportarea privirilor pline de subînţeles a acestora. Îndrăzneala nu a constat în refuzul „ofertei” unui alt căminist întâlnit pe drumul lor, care punea la bătaie două borcane de zacuscă pentru acel uscător. Ajunse in camera de cămin, supuse la şoapte pentru a nu deranja celelalte colege de cameră, nerăbdătoare de a încerca uscătorul de rufe ca doi copii care tocmai au deschis cadourile de Crăciun, pregătite de a face onorurile, fetele au rămas acaparate de căderea lină a acestuia si de instabilitatea lui. Ar fi fost util totuşi dacă putea să sfideze legile gravitaţiei…
Mergând într-o cameră de cămin, poţi „ghici” ce hobby-uri sau caracteristici are persoana locatară. Lipsa unei cratiţe te face să te gândeşti că ai intrat în Lumea Supei la Plic, o etajeră plină cu tot felul de sticle goale de băutură îţi induce faptul că l-ai întâlnit pe Party-boy şi că, poate, o să vă revedeţi la Alcoolicii Anonimi, afişele cu trupele preferate ale persoanei în cauză te face să crezi că îţi poţi pune nădejdea în cel puţin o persoană în ceea ce priveşte următorul concert. Dar când mergi pe holul căminului şi observi un uscător de rufe cu două linguri de lemn înfipte in „cadrul” metalic care susţine aşa-numitele sârme ale uscătorului, la ce te face să te gândeşti – că vrei să vezi şi ce alte minunăţii ascunde camera respectivă, sau că mai bine fugi mâncând pământul?
Articol scris de Bianca Elena Pripoaie
Despre Autor
