RIL pe abuz in serviciu. Procurorul General Gabriela Scutea cere ICCJ sa decida ca dosarele de abuz in serviciu sa revina parchetelor ordinare daca paguba este de 200.000 euro sau mai mica, iar niciunul dintre cercetati nu are calitate care sa atraga automat competenta DNA

RIL pe abuz in serviciu. Procurorul General Gabriela Scutea cere ICCJ sa decida ca dosarele de abuz in serviciu sa revina parchetelor ordinare daca paguba este de 200.000 euro sau mai mica, iar niciunul dintre cercetati nu are calitate care sa atraga automat competenta DNA

Themis_Justice

Procurorul General al Romaniei Gabriela Scutea a promovat la instanta suprema un recurs in intersul legii prin care cere ICCJ sa stabileasca daca dosarele pe abuz in serviciu revin DNA sau parchetelor ordinare in cazul in care paguba este de 200.000 euro sau mai mica, iar niciuna dintre persoanele cercetate nu are calitate prevazuta strict de lege ca fiind de competenta DNA.

Gabriela Scutea este urmatoarea:

Organul de urmarire penala competent sa instrumenteze infractiunea de abuz in serviciu, in situatia in care functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal, in conditiile in care niciuna dintre persoanele cercetate nu are vreuna dintre calitatile prevazute de art.13 alin.1 lit.b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, paguba produsa nu depaseste pragul de 200.000 de euro prevazut de art.13 alin.1 lit.a din actul normativ mentionat anterior, iar valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro”.

Textul :

“Recurs in interesul legii

vizand urmatoarea problema de drept:

 

‘Organul de urmarire penala competent sa instrumenteze infractiunea de abuz in serviciu, in situatia in care functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal, in conditiile in care niciuna dintre persoanele cercetate nu are vreuna dintre calitatile prevazute de art.13 alin.1 lit.b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, paguba produsa nu depaseste pragul de 200.000 de euro prevazut de art.13 alin.1 lit.a din actul normativ mentionat anterior, iar valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro’.

 

Examenul jurisprudentei actuale existente in materie evidentiaza doua orientari, relevand caracterul neunitar al acesteia.

 

I. Intr-o prima orientare s-a considerat ca, aceste cauze trebuie solutionate de parchetele ordinare a caror competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei este stabilita de dispozitiile Codului de procedura.

 

In ceea ce priveste intelesul expresiei ‘obiectul infractiunii de coruptie’ din art.13 alin.1 lit.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, s-a aratat ca acesta vizeaza doar infractiunile de coruptie reglementate in Capitolul III Sectiunea a 2-a (intitulata ‘Infractiuni de coruptie’) din Legea nr. 78/2000, respectiv infractiunile de luare de mita, dare de mita, trafic de influenta si cumparare de influenta, fara a se explica intelesul concret al acestei expresii.

 

Notiunea de ‘paguba’ din acelasi articol, a fost considerata unanim de instantele de judecata ca fiind prejudiciul cauzat partii civile si reprezinta urmarea imediata a infractiunii de abuz in serviciu, prevazuta de art.297 din Codul penal, ce intra si in continutul constitutiv al infractiunii reglementate de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal, in situatia in care functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Aceasta ar atrage competenta speciala a Directiei Nationale Anticoruptie in baza art.13 alin.1 lit.a din Legea nr.78/2000 doar in cazul tezei I, nu si a II-a, respectiv cand paguba este mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 de euro.

 

Referitor la infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal, instantele au retinut ca aceasta este reglementata in Legea nr.78/2000 la Capitolul III Sectiunea a 3-a ce vizeaza infractiunile asimilate infractiunilor de coruptie. Intrucat este o infractiune asimilata celor de coruptie si nu una de coruptie propriu-zisa, competenta de efectuare a urmaririi penale nu poate fi analizata dupa criteriul ‘obiectul infractiunii de coruptie’ din art.13 alin.1 lit.a teza a II-a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002. In plus, aceasta este o infractiune de rezultat, iar pentru stabilirea competentei Directiei Nationale Anticoruptie se va avea in vedere doar criteriul pagubei materiale din art.13 alin.1 lit.a teza I din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002.

 

II. In cea de-a doua orientare jurisprudentiala, s-a considerat ca, din punct de vedere al competentei aceste cauze trebuie solutionate de Directia Nationala Anticoruptie.

 

In ceea ce priveste intelesul expresiei ‘obiectul infractiunii de coruptie’ din art.13 alin.1 lit.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, s-a aratat de unele instante ca, suma de bani sau foloasele pretinse / promise / acceptate / oferite / date / primite de la infractiunile de luare / dare de mita, trafic de influenta si cumparare de influenta, reprezinta si folosul necuvenit obtinut pentru sine ori pentru altul de catre functionarul public din infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal.

 

Instantele au retinut ca dispozitiile art.13 alin.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, care stabileste infractiunile de competenta Directiei Nationale Anticoruptie, au in vedere toate infractiunile din Legea nr.78/2000, fara a face distinctie intre infractiunile de coruptie si cele asimilate infractiunilor de coruptie, astfel incat nu se poate sustine ca teza a II-a a acestui text de lege se aplica exclusiv infractiunilor de coruptie, limitativ prevazute in Sectiunea a 2-a din Legea nr.78/2000. Instantele au apreciat ca normele ce reglementeaza competenta sunt de stricta interpretare si, atata timp cat legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.

 

Prin ‘valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie’, in sensul dispozitiilor art.13 alin.1 lit.a teza a II-a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, s-ar avea in vedere tocmai foloasele, avantajele dobandite prin comiterea infractiunii de coruptie (in sensul generic retinut mai sus), respectiv bani, bunuri, valori, orice avantaje patrimoniale necuvenite, a caror valoare este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro.

 

Astfel, instantele au apreciat ca, daca ‘folosul necuvenit’ obtinut de functionarul public pentru sine sau pentru altul (care este a doua urmare imediata a infractiunii de abuz in serviciu prevazuta de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal) este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro, competenta de a efectua urmarirea penala revine Directiei Nationale Anticoruptie.

 

Notiunea de ‘paguba’ din acelasi articol a fost considerata unanim de instantele de judecata ca fiind prejudiciul cauzat partii civile. Aceasta ar atrage competenta speciala a Directiei Nationale Anticoruptie doar in baza art. 13 alin.1 lit.a teza I din Legea nr. 78/2000, cand este mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 de euro.

 

(…)

 

Apreciez ca solutia legala in materie este ilustrata de prima orientare jurisprudentiala, iar explicitarea acestui demers de unificare a practicii presupune lamurirea intelesului expresiei ‘obiectul infractiunii de coruptie’ din art.13 alin.1 lit.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002 si al notiunii de ‘paguba’ din acelasi articol, respectiv raportul acestor termeni cu infractiunea prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 (care incrimineaza o forma speciala a abuzului in serviciu).

 

In analiza stabilirii competentei Directiei Nationale Anticoruptie trebuie sa avem in vedere dispozitiile art.13 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002 in ansamblul lor.

 

Astfel, la alin.1 este reglementata competenta Directiei Nationale Anticoruptie pentru infractiunile prevazute in Legea nr.78/2000, savarsite in ‘una din urmatoarele conditii’, rezultand astfel ca exista mai multe criterii dupa care se stabileste competenta acestui parchet specializat, precum si faptul ca infractiunile care nu se incadreaza in criteriile enumerate vor fi de competenta parchetelor ordinare.

 

La art.13 alin.1 lit.a este stabilita competenta acestei structuri de parchet in functie de criteriile ‘paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 de euro’ sau ‘daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro’.

 

Alin.1 lit.b reglementeaza competenta Directiei Nationale Anticoruptie in functie de calitatea persoanei care savarseste infractiunea, indiferent de valoarea pagubei materiale ori valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie.

 

Alin.2 al art.13 stabileste in competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, iar alin.3 mai multe infractiuni prevazute de Codul penal (printre care si infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art. 297 din Codul penal), ‘daca s-a cauzat o paguba mai mare decat echivalentul in lei a 1.000.000 de euro’.

 

Se constata astfel ca, prin criteriile in raport de care se determina competenta Directiei Nationale Anticoruptie se au in vedere categorii diferite de infractiuni, astfel cum sunt clasificate in art.5 din Legea nr.78/2000, chiar daca titlul legii face referire generala la ‘prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie’.

 

Daca toate infractiunile reglementate de Legea nr.78/2000 ar fi fost ‘infractiuni de coruptie’, atunci nu ar mai fi existat nicio justificare ca in cuprinsul legii, acestea sa fie clasificate in infractiuni de coruptie (Capitolul 3 sectiunea a 2-a), infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie (Capitolul 3 Sectiunea a 3-a), infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie (Capitolul 3 Sectiunea a 4-a – abrogate) si infractiuni impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene (Capitolul 3 Sectiunea a 41 -a).

 

Pe de alta parte, nu mai era necesara reglementarea expresa a competentei Directiei Nationale Anticoruptie (art.13 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002) in cazul infractiunilor savarsite impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, ce se regasesc in Capitolul 3 Sectiunea a 41 -a din Legea nr.78/2000 (art.181 – 185 ).

 

Aceste infractiuni sunt in esenta lor infractiuni de prejudiciu care au o urmare imediata, constand in paguba creata si, implicit, un folos necuvenit, astfel ca ar fi putut sa li se aplice dispozitiile art.13 alin.1 lit.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002.

 

Aceste infractiuni prezinta si forma agravata cand faptele au produs consecinte deosebit de grave (potrivit art.183 din Codul penal, prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000 lei, deci mai mult de 200.000 euro cat este prevazut de art.13 alin.1 lit.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002). Raportat la acest cuantum al pagubei, competenta ar fi trebuit sa revina Directiei Nationale Anticoruptie, conform art.13 alin.1 lit.a, daca s-ar considera ca si acestea sunt infractiuni de coruptie.

 

In conditiile in care legiuitorul a prevazut expres in alin.2 al art.13 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002 competenta Directiei Nationale Anticoruptie pentru aceste infractiuni, savarsite impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, rezulta ca, la criteriile de stabilire a competentei Directiei Nationale Anticoruptie s-a avut in vedere clasificarea infractiunilor, astfel cum figureaza in art.5 din Legea 78/2000.

 

In consecinta, atunci cand legiuitorul a facut referire in art.13 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002 la infractiunile de coruptie, a vizat doar infractiunile prevazute in art.5 alin.1, respectiv in Capitolul 3 Sectiunea a 2-a din Legea nr.78/2000 (art.5 si art.6 din lege stipuleaza ca sunt infractiuni de coruptie infractiunile de luare de mita, dare de mita, trafic de influenta si cumparare de influenta).

 

In sustinerea acestei opinii vine si argumentul ca, in cazul infractiunii reglementate de art.18/5 din Legea nr.78/2000 (incalcarea din culpa de catre directorul, administratorul sau persoana cu atributii de decizie ori de control in cadrul unui operator economic a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau indeplinirea ei defectuoasa, daca fapta a avut ca rezultat savarsirea de catre o persoana care se afla in subordinea sa si care a actionat in numele acelui operator economic a uneia dintre infractiunile prevazute la art.18/1 – 18/3 sau savarsirea unei infractiuni de coruptie ori de spalare a banilor in legatura cu fondurile Uniunii Europene, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda), la urmarea imediata a acesteia, se face referire la ‘savarsirea unei infractiuni de coruptie’, si nu la infractiuni, in general, sau la o anumita infractiune din Legea nr.78/2000.

 

In plus, la art.24 din Legea nr.78/2000 se face referire la ‘sume de bani, bunuri sau alte valori ce se presupune ca provin din infractiuni de coruptie sau asimilate acestora ori din infractiuni ce au legatura cu acestea’. Daca toate infractiunile din Legea nr.78/2000 ar fi infractiuni de coruptie, nu se explica toate aceste distinctii facute de legiuitor.

 

Rezulta astfel ca, desi Legea nr.78/2000 se intituleaza legea privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, legiuitorul a considerat ca doar unele fapte reprezinta propriu-zis infractiuni de coruptie (cele prevazute in art.5 din Legea nr.78/2000 si reglementate de art. 6 din aceeasi lege la Capitolul 3 Sectiunea a 2-a), alte fapte fiind infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie si infractiuni impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene (o infractiune din aceasta ultima categorie – art.185 facand direct referire la o infractiune de coruptie).

 

Intrucat Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002 se raporteaza la infractiunile din Legea nr.78/2000 si trebuie sa se coroboreze cu aceasta lege, consideram ca, la reglementarea competentei Directiei Nationale Anticoruptie, prevazuta la art.13 din actul normativ mentionat, s-a avut in vedere aceeasi clasificare a infractiunilor, astfel cum figureaza acestea in Legea nr.78/2000, respectiv infractiuni de coruptie, infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie (abrogate) si infractiuni impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

 

Deoarece infractiunile reglementate de Legea nr.78/2000 sunt fie infractiuni de pericol, fie de rezultat, legiuitorul a instituit prin art.13 alin.1 lit.a criterii diferite pentru aceste categorii de infractiuni in vederea stabilirii competentei Directiei Nationale Anticoruptie, respectiv criteriul pagubei materiale pentru infractiunile de rezultat (cum este si infractiunea de abuz in serviciu, in situatia in care functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal) si criteriul obiectului infractiunii de coruptie, pentru infractiunile de coruptie ca infractiuni de pericol.

 

In concluzie, atunci cand legiuitorul a facut referire la ‘obiectul infractiunii de coruptie’ in art.13 alin.1 lit.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002, a vizat doar infractiunile de luare de mita, dare de mita, trafic de influenta si cumparare de influenta.

 

In sprijinul acestei opinii vine si faptul ca nu se justifica instituirea a doua criterii distincte pentru aceeasi infractiune (cum este cazul infractiunii de abuz in serviciu, in situatia in care functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal), pentru a stabili competenta in favoarea Directiei Nationale Anticoruptie in baza aceleiasi dispozitii legale – art.13 alin.1 lit.a, respectiv paguba materiala si obiectul infractiunii de coruptie, atunci cand persoana cercetata nu are o calitate speciala.

 

Alegerea legiuitorului a fost aceea de a opera cu doua notiuni: obiectul infractiunii de coruptie si paguba, tocmai pentru ca, din categoriile de infractiuni stabilite de Legea nr.78/2000, sa fie de competenta Directiei Nationale Anticoruptie, doar cele de o anumita gravitate.

 

Totodata, pentru a fi intrunite elementele tipicitatii la infractiunea de abuz in serviciu, in situatia in care functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal, este necesara existenta celor doua urmari: o prima urmare este paguba creata partii civile (care este deja criteriu pentru stabilirea competentei materiale), iar o a doua urmare este folosul necuvenit.

 

Trebuie avuta in vedere distinctia intre obiectul material al unei infractiuni (abuzul in serviciu neavand obiect material) si folosul necuvenit realizat prin savarsirea infractiunii. Acesta este o consecinta, iar nu un element al actiunii de abuz in serviciu.

 

O distinctie asemanatoare a fost realizata si in doctrina intre obiectul material al santajului si folosul realizat prin savarsirea infractiunii, considerandu-se ca cel din urma este o consecinta si nu un aspect al actiunii de santaj.

 

In consecinta, competenta sa instrumenteze infractiunea de abuz in serviciu, in situatia in care functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal (infractiune ce este conditionata de existenta unei pagube), in conditiile in care niciuna dintre persoanele cercetate nu are vreuna dintre calitatile prevazute de art.13 alin.1 lit.b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, paguba produsa nu depaseste pragul de 200.000 de euro prevazut de art.13 alin.1 lit.a din actul normativ mentionat anterior, iar valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro, revine parchetelor ordinare si nu parchetului specializat, respectiv Directiei Nationale Anticoruptie.

 

In ceea ce priveste notiunea de paguba materiala, prin aceasta se intelege urmarea imediata a infractiunii de abuz in serviciu, constand in prejudiciul material efectiv suferit de o persoana fizica sau juridica, subiect pasiv al acestei infractiuni, generat de actul abuziv al functionarului public sau al altei persoane care exercita o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice, prevazute la art.175 alin.2 din Codul penal ori in cadrul oricarei persoane juridice.

 

Diferentierea dintre paguba materiala si folosul necuvenit a fost explicata de Curtea Constitutionala in Decizia nr.458 din 22 iunie 2017, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art.15 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, raportate la art.13/2 din acelasi act normativ, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu, sunt neconstitutionale.

 

Potrivit acestei decizii, paragraful 33, notiunea de paguba materiala nu se suprapune notiunii de folos necuvenit (regasit in dispozitiile art.13/2 din Legea nr.78/2000). Curtea a analizat separat cele doua elemente, tocmai pentru ca acestea au o existenta de sine statatoare in contextul savarsirii infractiunii. Cu alte cuvinte, producerea pagubei, desi uneori se poate converti intr-un folos necuvenit, nu este intotdeauna echivalenta cu obtinerea acestui folos. De asemenea, cele doua elemente nu se exclud reciproc, ci, din contra, doar dupa constatarea intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu in forma sa tip, care presupune cauzarea pagubei sau vatamarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se poate trece la a se constata daca s-a obtinut de catre functionar un folos necuvenit, fiind, in consecinta, savarsita infractiunea prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000. Daca s-ar considera in mod contrar, s-ar ajunge la situatia in care ori de cate ori prin savarsirea faptei s-a creat o paguba, s-ar concluziona ca s-a realizat si un folos necuvenit, astfel ca infractiunea de abuz in serviciu nu s-ar mai savarsi decat in forma prevazuta de dispozitiile art.13/2 din Legea nr.78/2000 si, niciodata in varianta-tip, prevazuta de art.297 din Codul penal.

 

Deoarece termenul utilizat de art.13 alin.1 lit.a teza I din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002 este acela de paguba materiala, rezulta ca numai prejudiciul ce reprezinta urmarea imediata prevazuta de art.297 din Codul penal si, deci si o prima urmare imediata a infractiunii prevazute de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal, de o anumita gravitate (peste 200.000 de euro), este elementul de tipicitate care determina competenta Directiei Nationale Anticoruptie prin aplicarea acestui temei.

 

Notiunea de folos necuvenit, conditie introdusa de art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru indeplinirea elementelor de tipicitate ale acestei infractiuni, fiind o circumstanta speciala care face trimitere la infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 din Codul penal, nu este relevanta pentru stabilirea competentei, pentru ca niciunul dintre termenii utilizati de art. 13 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002 nu face trimitere la ‘folos’.

 

Prin obiectul infractiunii de coruptie se intelege suma de bani sau bunul remis, pretins, promis, oferit sau acceptat ca urmare a comiterii uneia dintre infractiunile de coruptie, respectiv de luare de mita, dare de mita, trafic de influenta si cumparare de influenta (reglementate in Capitolul III Sectiunea a 2-a) si nu a altor infractiuni reglementate de Legea nr.78/2000 la Capitolul III Sectiunile 3 – 4, printre care se regaseste si infractiunea de abuz in serviciu, in situatia in care functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 din Codul penal.

 

Avand in vedere cele expuse, urmeaza sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, conform art.474 din Codul de procedura penala, in sensul ca, daca paguba este de 200.000 de euro sau mai mica si niciuna din persoanele cercetate nu are vreuna din calitatile prevazute de art.13 alin.1 lit.b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.43/2002, indiferent daca infractiunea de abuz in serviciu este in forma tip, prevazuta de Codul penal, sau in forma prevazuta de Legea nr.78/2000, competenta revine parchetului nespecializat”.

Vezi mai mult aici 

 

Lasă un răspuns

Nu pierdeți asta !

Subscribe To Our Newsletter

Tratament cu 20 USD, preparat generic, pentru COVID-19

Tratament cu 20 USD, preparat generic, pentru COVID-19

Închide