Relatari despre activitati din Directia a 5-a

lipsa semnal

Desi pentru cei mai multi dintre cititorii nostrii poate parea de  domeniul fantasticului, sunt oameni care declara ca au avut de suferit  de pe urma paranormalilor angajati in Securitate, inainte de decembrie  1989…   M.L. a fost de mica o fetita deosebita. Daca o persoana bolnava era  in apropierea ei, durerea trecea ca prin farmec. De aceea si familia ii  spunea Micuta vrajitoare. In timp, puterile i-au sporit si s-a trezit ca la usa ei veneau oameni de la capatul tarii, pentru a-i vindeca. Nu lua nimanui nici un ban, dar incepea sa aiba probleme cu vecinii, deranjati permanent de zgomotul facut de cei care o cautau pe femeie. La un  moment dat a fost vizitata de un un civil care s-a recomandat ca facand  parte din Securitate.

“Imi spunea ca el se ocupa de racolarea unor persoane cu puteri  deosebite, ca ale mele si ca le ofera sansa de a se realiza ca oameni si de a face ceva pentru tara. Initial am acceptat si pe loc, a trebuit  sa-mi fac bagajul si sa plec cu el”.

In fata blocului ii astepta o Dacie neagra care i-a preluat.  Geamurile fumurii ale masinii nu permitea vizibilitatea catre exterior,  iar intre ei si sofer era un paravan opac. Masina a oprit dupa cateva  ore de mers continuu.

“Cand am coborit m-am speriat. Eram intr-un fel de tunel, fara o legatura vizibila cu exteriorul”.

I s-a explicat ca nu are voie sa-si paraseasca apartamentul fara sa  fie insotita de unul dintre gardieni. „“-a uimit si infatisarea  paznicilor, toti baieti tineri, cu parul castaniu si care emanau o forta pe care eu, ca persoana sensibila, o simteam. Era o forta care imi  dadea siguranta dar care, in acelasi timp, imi provoca si teama…”.

O perioada lunga de timp, doamna M.L. s-a supus antrenamentelor care  vizau marirea capacitatii sale psihice. Apoi, intr-o zi, a fost dusa in  fata unui sef mai mare care i-a cerut, pur si simplu, sa ucida de la  distanta pe unul dintre dizidentii regimului comunist.

“Eram oripilata de asa-zisa misiune si am refuzat categorit. In clipa urmatoare am cazut si mi-am revenit abia acasa la mine. Stiam ca  lipsisem saptamini, poate luni de zile, dar vecinii mei afirmau ca  fusesem permanent acasa, ca nu-mi parasisem domiciliul. Iar cand am  chemat Militia sa le povestesc prin ce am trecut, am fost la un pas de  internare la balamuc…”.

Din ziua in care s-a intors acasa, doamna M.L. a avut permanent cosmaruri si dureri de cap.   “Ma apuca durerea asa, din senin si ma tavaleam pe jos. Mai vazusem  asa ceva in timpul antrenamentelor mele, si stiam ca sunt atacuri  psihice provocate de la distanta de un paranormal. Dar nu intelegeam de  ce o persoana care are puteri deosebite, sa asculte de niste politruci  si sa-mi faca rau mie, o necunoscuta”.

Uneori mai primea telefoane si era amenintata cu moartea daca va  povesti cuiva ce a vazut. “Dar as fi povestit degeaba, pentru ca n-am  stiut niciodata unde fusesem dusa”.

Ani de zile au durat atacurile psihice, iar oamenii au inceput sa nu  mai vina la M.L. Erau convinsi ca se foloseste de puterea diavolului. Pe rind, au parasit-o toti, mai putin familia. Durerile au incetat prin  `90 – `91, dar ii distrusesera viata sociala. Cine era vinovat?!

Omul care stia de subteranele lui Ceausescu  

Desi s-a pastrat un secret deosebit despre constructiile subterane  menite a proteja puterea comunista de o eventuala revolutie a populatiei sau chiar de o lovitura de stat, au fost persoane care au stiut mereu  de acestea. Este si cazul domnului I. T., de profesie inginer metalurg.  Avea 33 de ani cand viata sa s-a schimbat brusc. A inceput sa simta si  sa auda lucruri ciudate, sa vada persoane pe care nimeni altcineva nu le vedea. Le-a spus parintilor sai si parintii l-au dus la un control  medical. Iar medicul psihiatru a vrut sa-l retina in spital. Singura  salvare a fost faptul ca I. T. era fost judocan si i-a tinut la distanta pe infirmieri. Apoi s-a inchis in el si ani de zile nu a mai povestit  nimanui din cele ce le vedea sau auzea. De la unul din vizitatorii  nevazuti sustine ca stia de subteranele din preajma CC-ului, de  tainitele Bucurestiului, care existau de sute de ani si care fusesera  preluate de o sectie speciala a Securitatii. “L-am intrebat cine este, pe cel care venise la mine si mi-a spus ca  el e unul dintre responsabilii proiectului de protectie. Ca nu-i place  ce se pregateste si ca trebuie ca cineva sa mai stie de acele  constructii de sub Bucuresti. Mi-a descris in amanuntime locurile de  antrenament ale securistilor care trebuiau sa protejeze cuplul  dictatorial si m-a ajutat sa localizez totul cu ochii mintii… Ceea ce  s-a aratat la televizor dupa Revolutie, acele mici tuneluri, sunt o  nimica toata. Sub Bucuresti este un adevarat oras subteran, in care se  antreneaza paranormalii si care induc diverse stari generale de  lehamite, de delasare, de nepasare. Stari care au ca scop protejarea  celor ce conduc acum, Romania, din umbra”.  Intr-una din zile, domnul I. T. a simtit ca cineva, nevazut, incerca sa-i induca o serie de ganduri de sinucidere. “La un moment dat m-am trezit brusc, in toiul noptii si m-am dus  teleghidat la geam. Nu mai puteam sa gandesc, intreaga vointa imi era  blocata. Am deschis geamul si am sarit. Norocul meu ca stateam la etajul 1, lucru pe care persoana care ma lovea, nu-l stia. Alta data m-am  trezit atacat de o haita de ciini de care am scapat numai pentru ca am  reusit sa ma catar la timp pe un gard. In alta zi m-am trezit cu un  borcan care a picat de sus si a trecut la cativa milimetri de capul meu. Nimic de zis, se mai intampla, dar eu eram in plin cimp”. Atacurile au  incetat in clipa cand I. T. s-a dus pentru un timp la un schit in munti. Se stie ca locurile sfinte sunt protejate de atacurile psihice si  probabil ca asta s-a intamplat si in cazul domniei sale. Cert este ca  dupa ce a trecut pragul schitului, nu i s-a mai intamplat nimic straniu  si nici nu a mai auzit voci stranii. Cum se spune, a redevenit un om  normal.

“Nu-mi pare rau, pentru ca puterile pe care le aveam erau un blestem, nicidecum un dar”…

Despre Autor