Regionalizarea României va îmbunătăți situația existentă, atât din punct de vedere economic, cât și social?

Întrebări pertinente: această organizare aflată în atenția politicului din România în primul rând, de ce tip va fi, dar mai ales, care vor fi efectele benefice pe termen scurt, mediu și lung asupra economiei și societății românești per ansamblu?.

Mai simplu, această reorganizare va aduce un plus valoare României per ansamblu, ducand la o dezvoltare durabilă și sustenabilă în viitor? Uniunea Europeană cunoaște 4 tipuri de regionalizare: administrativă, prin transfer de competențe, prin descentralizare regională și prin autonomie regională. Există și o motivație a politicului pentru regionalizare, prin apropierea de cetațeni, printr-un management public flexibil care poate pune in valoare resursele regionale, printr-o autonomie financiară, prin dezvoltarea unei infrastructuri regionale, printr-o coeziune economică și socială, prin dispariția discrepanțelor economice, prin evitarea unui izolaționist etnic și cultural.

Însă o regionalizare într-un stat nu ține doar de voința politică a decidenților, pentru că regionalizarea înseamnă atât politică, economie, societate, cultura, cât și religie.

Până la această oră nu au fost demarate studii care să clarifice această împărțire pe regiuni și în plus încă nu se cunosc care vor fi consecințele regionalizării, atât din punct de vedere fiscal, economic, și social.

În același timp, Guvernul de la București nu a adoptat încă nici un proiect referitor la această regionalizare, existând doar o variantă în lucru, cu 8 regiuni, problema regionalizării fiind lansată mai mult la stadiul declarativ de către unii lideri politici, fiind intens discutată în mass-media românească.

Un sondaj recent pentru aflarea opiniei cetățenilor, realizat de IRES – Cluj-Napoca, scoate la iveală opinia și percepția românilor referitor la regionalizare.

Datele sondajului, dar mai ales concluziile, ar trebui analizate cu atenție, plasându-ne într-o zonă neutră, fără a ține seama de toate campaniile anti-regionalizare, care plasează pe prim plan dorința etnicilor maghiari de a se separa pe criterii etnice.  Tot mai des mass-media românească prezintă diferite opinii referitoare la federalizare pe criterii etnice și separatism.

Sondajul testează prin una din întrebările sale „percepția repondentului referitor la dezbinarea românilor”: „Consideraţi că dezbinarea românilor ar putea constitui un risc al regionalizării pentru România?”. Conform datelor date publicității, peste 50% dintre repondenți răspund cu DA.

Și atunci apare o nouă întrebare pertinentă: Cine a ales… dar mai ales, de ce vor fi românii dezbinați în cazul unei regionalizări?  În opinia academicianului Răzvan Teodorescu, regionalizarea României „este o catastrofă naţională!”.

Propunerea venită de la vice-premierul roman, Ministrul Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea, mi se pare cel puțin năstrușnică, referitor la faptul că “o regiune va putea avea mai multe capitale”, dar mai ales graba cu care se dorește validarea de către Parlamentul de la București până în luna decembrie a actelor normative de implementare a regionalizării.

Oricum regionalizarea României va fi un subiect sensibil atât în agenda politicienilor, cât și în cazul cetățenilor de rând, iar unii vor putea fi ușor manipulați prin tehnici specifice de convingere, persuadare, disuadare.

Indiferent de tipul de regionalizare care va fi ales, subiectul regionalizării României este unul destul de controversat, REGIONALIZAREA dacă se va realiza, ar trebui să fie făcută prin consultarea tuturor cetățenilor și prin analiza tuturor soluțiilor și propunerilor care vor veni din partea partidelor, nu numai cele aflate la guvernare în acest moment.

Dacă această nouă „împărțire” a României  se va face, „cu sau fără rest”, cine vor fi beneficiarii RESTULUI?