Ramona Ursu, vocea noastra, a celor din strada !

Sigur că președintele Iohannis a făcut ce era normal. Legal, adică. Personal, nu mă așteptam să joace tare și să-și forțeze suspendarea. Nu mă așteptam pentru că nu e genul lui să joace așa. Nimic din ceea ce a făcut Iohannis până acum nu mi-a arătat că luptă. Cel mult, președintele se apără, dar nu luptă.

Acum, ce-ar fi câștigat din suspendare? Tăriceanu devenea președinte interimar, o revoca pe Kovesi (ceea ce a făcut azi Iohannis), promulga legile justiției (ceea ce oricum va face Iohannis în curând), de codul penal sau de cel de procedură penală nu se putea atinge deocamdată (sunt la CCR până prin toamnă). Deci, ce putea câștiga? Iohannis ar fi reușit, cu siguranță, să-și mobilizeze electoratul, să-l țină lângă el. Își asigura, în perioada asta, poate chiar al doilea mandat. În orice caz, la referendum, PSD-ALDE n-aveau nicio șansă.

Ce pierdea Iohannis? Unii spun că, în afară de un șef al DNA, România mai are multe probleme, așa că nu o poți lăsa cu totul pe mâna Mafiei. Așa e. Apoi, ar fi putut fi acuzat, chiar și de o parte a electoratului său, de faptul că nu respectă legile. Ceea ce iar e corect. (PSD, oricum, îl va călca în picioare și de acum înainte pe Iohannis, că doar nu ne imaginăm că va guverna țara.)

Acum, ce vreau să spun e că tot ce s-a întâmplat azi are în spate un istoric pe care e bine să nu-l uităm:

1. Noi, cetățenii, ne-am bătut joc de votul nostru. Nimic din ce trăim de un an și jumătate încoace nu s-ar fi întâmplat dacă am fi mers la vot, în 11 decembrie 2016, și am fi pus ștampila aia folosindu-ne mintea.

2. După OUG 13, nu ar fi trebui să plecăm din stradă până nu plecau ei, până nu se organizau alegeri anticipate. Nu trebuie să fii un geniu ca să pricepi că niciodată, sub nicio formă, nu ai cum să mizezi pe buna credință a unui partid criminal, așa cum este PSD. Ideea că au câștigat alegerile și că au dreptul să guverneze este adevărată cât timp ei conduc țara în baza programului de guvernare cu care au câștigat acele alegeri. Altfel, n-au niciun drept să ne conducă, cu atât mai mult cu cât au lovit până la sânge, din primele zile de guvernare, în democrație.

3. Președintele Iohannis a respectat azi legea. Și e corect. Dar la situația la care a ajuns azi este și din cauza acelui “demisia unui ministru este prea puțin, alegerile anticipate sunt prea mult”, de după OUG 13. Și din cauza acelui referendum pe justiție pe care l-a anunțat și nu l-a mai făcut niciodată. Dar și din cauza tăcerii inexplicabile, cu lunile, în momente în care țara era aruncată în aer de PSD. Dar și din cauza acelui “am decis să mai dau PSD încă o șansă”. Șansă care venea după multe alte șanse și care nu mai avea absolut nicio logică. (Nu, nu-mi ziceți că nu avea altă soluție. Avea și ar fi trebuit, cu orice risc, chiar și cu cel al suspendării, să ne acorde nouă, cetățenilor, o șansă la normalitate, și nu PSD. I-am fi fost alături).

4. Modul în care a procedat azi președintele Iohannis nu are nicio explicație. Ca să-ți trimiți purtătorul de cuvânt să anunțe revocarea șefului DNA, când știi perfect că e un subiect sensibil și important, e o prostie. N-ai cum să faci asta nici dacă-ți spun toți consilierii planetei. Apoi, de asta ești președinte, de asta ai creierul tău, ca să mai gândești și singur. Să înțelegi că nu poți anunța revocarea șefului DNA prin purtătorul de cuvânt, dar alegi să vorbești nimicuri cu poporul, în timp ce te plimbi cu bicicleta.

Aud că președintele sigur are un plan, de face ce face, și că noi n-am avea toate datele. Personal, nu cred așa ceva. Până acum, nu a avut absolut niciun plan. Absolut tot ce și-a dorit Dragnea a făcut. A făcut chiar mai mult decât am fi anticipat în iarna anului trecut. Apoi, mintea mea rațională și tot ce am învățat despre politicienii români, în ultimii mai mulți ani, m-au învățat să-mi pun întrebări în privința lor. Cred că simțul critic e normal, ba chiar necesar, când vrem să ajungem la adevăr. Iar la adevăr nu ajungem urmând oameni, ci principii. Doar așa ne păstrăm ochii deschiși. Altfel, mergem înainte și invocăm prostii care n-au legătură cu realitatea, cu evidențele, argumentând cu “lasă că el e președinte, știe mai bine”. Și dacă nu știe? Poate n-ar fi rău să nu uităm epoca Traian Băsescu. Ce-și mai dădeau unii viața pentru el!

Și încă un lucru, pentru că-l tot aud invocat azi. “Nu-l mai criticați pe președinte, pentru că e tot ce ne-a mai rămas. Pe cine o să votați în 2019, pe el sau pe Dragnea?” În primul rând, eu nu cred că președintele e tot ce ne-a mai rămas. Noi suntem tot ce ne-a mai rămas. Țara asta e tot ce ne-a mai rămas. Noi și țara noastră, atât.

Apoi, pe cine am alege între Dragnea și Iohannis, de exemplu, asta mi se pare o tâmpenie și doar niște oameni cu gândiri molcuțe pot spune așa ceva. Arată lipsa demnității, arată gândirea de sclav, care n-are nicio pretenție de la el și nicio așteptare de la viață. Evident că, în astel de situații, e clar că un om normal la cap nu l-ar vota pe Dragnea.

În același timp, mai știu și că e o ticăloșie ca tu, candidat la funcția de președinte sau de orice, să îți faci calcule în acest fel. Să mizezi pe faptul că oamenii nu vor avea altă soluție, că te vor vota cu disperare, doar ca să nu iasă vreun penal. Ca să vrei să fii votat în silă, să știi că cetățenii, de fapt, te disprețuiesc, dar n-au altă soluție, e un semn de lașitate și de nemernicie. Dar poate că președintele Iohannis (pe care, în 2014, l-am votat din convingere în ambele tururi) nu gândește așa și mă va convinge de asta. Deocamdată, nu m-a convins că gândește așa, dar nici că nu gândește așa.

PS: Cât privește ieșitul în stradă, rămân fix la părere de până acum. Voi ieși în stradă de câte ori voi considera necesar, voi simți și voi putea. Niciodată pentru că așa mi-ar spune cineva. La fel, nu mă va putea dezamăgi, descuraja, deprima absolut nimeni, nimeni!, astfel încât să nu ies în stradă de câte ori voi considera necesar, voi simți și voi putea.

Ramona Ursu



Leave a Comment