Puterea devine fatală pentru cel nepregătit

528227_4589240803545_1140559604_n  “Ce este puterea? Cred că dacă ajungi să o guşti ea devine fatală pentru cel care nu este pregătit să o primească. Puterea îi aruncă din mediocrul sinelui lor în iluzia că au devenit peste noapte fiinţe excepţionale şi înţelepte. Ajung să creadă că sunt priviţi cu admiraţie pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce sunt în stare să spună. Prin putere nu au devenit dintr-o dată alţii. Sunt doar îmbrăcaţi altfel. Mai grav este că în toată această ecuaţie a puterii, toată lumea minte. Ei se mint, ambiţionându-se să-şi explice cât de geniali au devenit, că buba aceea de pe faţa lor pe care o aveau şi înainte, acum a devenit chiar şic, subalternii lor îi mint cu admiraţiile lor libidinoase. Este un joc al minciunii pe care îl joacă toată lumea. Au iluzia imbecilă de a fi altceva decât sunt în realitate, aşa vor visa că sunt deasupra tuturor… este modul în care îşi pierd identitatea, modul în care şi-au pulverizat spiritul.” Acest fragment este preluat din cartea pe care o citesc acum, “Fata cu umbra de sticlă” de Sorin Adamache. De ieri am început să citesc şi nu m-am mai putut opri. Realitatea este atât de bine descrisă în aceste rânduri aşternute de scriitor, încât te face ca o dată ce iei cartea în mână, să nu te mai opreşti.

De ce am decis să mă opresc la acest fragment? Pentru că m-au săgetat cu adevărul lor. Pentru că am văzut în jurul meu atâţia oameni schimbaţi şi transformaţi după ce au luat în mână frâiele puterii, încât devine dureros de real. Pentru că puterea este ca un cancer: se extinde prin tot corpul şi prin fiecare fibră a ta dacă nu ai grijă să o controlezi. Problema este că se extinde atât de repede şi totuşi atât de fin, încât nici nu-ţi dai seama când te-ai lăsat transformat, când ai devenit altă persoană. Zilele trecute mi s-a povestit cum o femeie, după ce a fost promovată la locul de muncă, a încetat să mai stea la aceeaşi masă cu cine stătea înainte, pentru că acum nu se ridica la înălţimea aşteptărilor ei. Dacă nu veghem, atunci când ajungem să simţim gustul puterii, vom sorbi prea mult dintr-o dată şi s-ar putea să ne înecăm… în noi înşine. Dacă e să trebuiască să lăsăm faptul că deţinem mai multă putere, să ne schimbe, atunci să fie o schimbare în bine. Să conştientizăm că faptul că avem mai multă putere de decizie nu înseamnă că trebuie să abuzăm de ea şi să ne batem joc de cei din jur. Poate că am primit posibilitatea de a avea influenţă în viaţa unui om ca să aducem un aport pozitiv în ea. Poate că tu şi cu mine putem să facem o lume mai bună, unindu-ne puterile. Nu sunt o idealistă. Nu cred că putem elimina răul. Dar ştiu că dacă tu, cel care eşti la conducere, foloseşti puterea în scopuri pozitive, răul ajunge să se simtă ameninţat. Ştiu că eu, cea care poate că am primit un gram de putere, folosesc acel puţin pentru a realiza mult, atunci ne putem trezi dimineaţa zâmbind. Trebuie să încetăm să mai credem că o dată cu un loc de muncă mai bun sau cu mai mulţi subalterni, ne-am transformat peste noapte în nişte fiinţe excepţionale. Să îţi aminteşti, să îmi amintesc, că seara când ajungem acasă şi ne dezbrăcăm, suntem tot aceiaşi oameni. Poate doar puţin mai obosiţi pentru că avem mai multe responsabilităţi, puterea nevenind singură, ci la pachet.

Articol scris de Alina Ilioi