28/11/2020

Out of Vietnam

Simteam cum picaturile perfuziei aveau un ritm mai regulat decat cel al inimii mele, contopita de valul de adrenalina consecutiv intalnirii cu C.B. Amestec de culori de sfarsit de iarna, promisiune de inceput al zilei cu un soare cu dinti.

Pierdut intr-un timp care curgea ciudat, veneam inapoi inspre viata. Trecutul parea incert, viitorul cu o nota imperceptibila de speranta.

C.B. părea din alt film, în care nu se amesteca politica cu corectitudinea. Era o prima evadare din inchisoarea simturilor inghetate. Am strigat sau am vrut sa strig de fericire.

Mi-a trimis pe whatsapp Coming back to  life, Roger Waters, Pompei 2016. Era sa scap telefonul, tremuram. Poate de emotia inceputului de drum, sau din cauza clipului care ma ducea acasa, out of Vietnam.

Avea o vulnerabilitate de o feminitate atat de intensa, incat incercam sa pun intre noi bruma de civilizatie, inainte de a o savura pana dincolo de Timp. Era intruchiparea genului acum si aici, fie ca erai in citadelă, inainte de a fi cotropit de trupele de comando ale muhajedinilor, fie că stationai cateva minute in fata la San Pietro.

Eram împreună unul din nebunii marilor orașe, cum ar zice Nichita, începea din orice. Din mlădierea unei șuvițe de păr, din rechizitoriul scurt ca un tais de briciu al ochilor de un albastru complex, care evocau focul care mă cuprindea și pe care îl împărtășeam simțurilor ei dezlănțuite asemeni unei ploi de vară.

O posedam asemenea brutei primare, genul Myke Tyson, în stare sa-si muste si regele daca era nevoie, in timp ce-i ofeream un buchetel de flori de Nu-mă-uita.

Contradictie intre suflet si minte, borederline de simtiri duse dincolo de cunoastere. Abisuri in care mintea patrundea timid, in timp ce  sufletul incepea dansul primaverii in ritm de Vivaldi.

Totul sau nimic, Rien ne va Plus fără C.B. Desi am cunoscut-o de cateva zile, noi punem de o nuntă. Care va fi prelungită în Cer.

Magie a Zburătorului la sfarsit de iarnă. E vis sau realitate ?

Cert e ca nu mai am nevoie de pefuzie. Iar camera rece e invaluita de un soare cald, care imi da brusc o pofta ciudata de viata.

Arunc tuburile de pe mine, iar pe cearceaf simt parfumul florilor de frezia. Era parfumul lui C.B., zăpada se topea, iar între noi aveam magia Divinitătii.

N.r. Această poveste se inspiră dintr-o situație de viată reală. Orice asemănare cu fapte sau personaje din viata reala este totuși definitiv exclusă. S-a întâmplat în România, în anul de grație al domnului 2020, în urma unei povești de dragoste întâmplate pe site-ul sentimente.ro, și povestită subsemnatului.

 

 

 

Follow me!

0 0 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Subscribe To Our Newsletter

0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x
România, raiul pensiilor speciale : parlamentari, procurori, judecători, polițiști, SRI, MAPN și alții !

România a devenit raiul pensiilor speciale. Dacă pensia minimă este de 700 de lei,  pensia...

Închide