Oamenii au asupra ta atâta putere cât tu le dai

cover-facebook-2În viaţă ajungi să descoperi că nu ai decât două posibilităţi. Fie alegi să trăieşti, fie să mori. Indiferent de ceea ce ţi se întâmplă, indiferent de circumstanţe, alegerea este în mâinile tale. Alegi să trăieşti frumos, să fii un om bun, sau alegi să mori faţă de tine, faţă de tot ce e moral. Şi ţine minte că într-un final, când se trage linie nu vei putea să spui: “Dar Doamne, tu nu înţelegi. Sunt îndreptăţit să fiu aşa. Am tot dreptul să fiu rău, să urăsc, să îi fac rău aproapelui meu. Merită”. Poate că aşa e. Poate că avem dreptul. Poate că oamenii ne-au tratat îngrozitor, poate că ne-au întors spatele exact când nu ne aşteptam. Poate… Dar asta nu înseamnă că trebuie să murim.

Astăzi mama mea la telefon mi-a spus: “Alina, tu continuă să fii cine eşti Alina. Dacă te laşi schimbată de răutăţi, lasă-te schimbată în bine scumpa mea”. Nici nu ştiţi cât de bine mi-a făcut să aud acele cuvinte! Câtă confirmare am primit în ele! De ce să aleg să mor faţă de mine, să mă întristez doar datorită împrejurărilor, a oamenilor? Tot astăzi a trebuit să merg urgent până la bancă, deşi medical încă nu am voie să ies. M-am înfofolit bine, am chemat un taxi şi am pornit spre bancă. Taximetristul era puţin posac, nu ştia drumul şi la fel de indispusă eram şi eu. Atunci l-am “muştruluit puţin”. La câteva secunde după mi-am cerut scuze şi i-am spus că chiar dacă am starea pe care o am, asta nu-mi dă dreptul să mă descarc pe el. Atât de emoţionat a fost omul încât până la bancă numai un zâmbet a fost, ba chiar a pornit şi căldura pentru mine deşi afară era cald. Dacă a ne comporta omeneşte unii faţă de alţii aduce zâmbete, atunci ce ne opreşte oare? De ce am început să murim tot mai mulţi? De ce să urâm, să aruncăm cuvinte urâte, să facem scene de clasa a II-a şi să le demnonstrăm prin orice modalitate celor din jur că le arătăm noi lor? Da, şi eu preţ de câteva zile era cât pe ce să mor, faţă de mine şi faţă de oameni. În schimb, apoi am realizat: “Stai puţin. De ce să devin eu un om posac, trist şi descurajat doar din cauza altora? De ce să le dau oamenilor o asemenea influenţă asupra mea?” Pentru că da, oamenii au asupra ta atâta putere cât tu le acorzi. Dacă tu le dai dreptul să-ţi schimbe starea de spirit, atunci o fac. Dacă tu accepţi ca ei să te trateze josnic şi apoi să-i laşi să se comporte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, o vor face. Să nu crezi că oamenii nu profită de fiecare portiţă pe care le-o laşi deschisă. Nicidecum!

Alege să trăieşti. Alege să iubeşti ca până acum, dacă chiar nu mai mult. Alege să zâmbeşti senin şi cald. Sincer. Nu fals, pentru că atunci când zâmbeşti fals, nu transmiţi nimic. Alege să ocroteşti, să te dăruieşti altora şi să fii o binecuvântare pentru alţii. Alege să faci toate acestea şi ai să vezi că într-o societate plină de oameni morţi la 25 de ani dar îngropaţi la 70, tu vei fi viu!

Articol scris de Alina Ilioi