Nu, nu vine primăvara…
Astăzi vine iarăși iarna
Primăvară, nu mai vii
Cei ce cred în anotimpuri,
Sunt sau proști, sau mari copii.
În nimic tu nu mai crede,
Anotimp sau vorbă-n vânt
În nimeni nu te încrede
De-i e faptă, sau cuvânt.
Căci în viață legea-i roata
Ce se-nvârte pentru toți
Dar mereu îi duce soarta
Mai în sus pe idioți.
Primăvară azi e omul
Prima oară de-l cunoști
Așteaptă să treacă timpul…
Și-or să-i mai cadă din măști…
Iarnă-s toți și plini de gheață
Îmbrăcați în primăveri
Anotimpuri trec prin viață
Nimeni nu e azi ca ieri.
Nimeni nu e pentru alții,
Soare, rază și speranță,
Primăvara ta de viață
Nu e-n taler în balanță…
Pentru tine, cu prințipii, cu moral și vertebrat
Iarnă e trei anotimpuri
Și-al patrulea e-un …cat!
Ca să reușești în lume,
Vara-n suflet s-o primești,
Ia-ți un naș mai cu renume
Ca să lingi, să lingușești
Ia-l în suflet, poartă-l bine,
Și-ai să vezi că nu greșești
Vară va fi pentru tine
Cât îl lingi și-l lingușești…
De moral și de prințipii
Lumea asta timp nu are
Viața-i scurtă și nevoia
Te doboară și te doare.
Lumea asta-i anotimpuri
Pentru cine crede-n vreme
Pentru cei ce luptă singuri
E târziu și e devreme.
Nu, nu vine primăvara –
Doar în haite este vară,
Încălzit de-un naș în suflet
Nu-ți pasă că ninge-afară.
Nu, nu vine primăvara
Pentru oameni din popor
Veșnică vă este iarna
Prezent fără viitor…
Lumea asta-i anotimpuri
Pentru cine are vreme
Pentru cei ce luptă singuri
Veșnic este prea devreme.
Articol scris de Florin Moldovan
