Nevoia de cenzură

Îndeobşte când rostim cuvântul „cenzură” ne gândim la regimurile totalitare care în dorinţa lor de control total asupra statului distrugeau din faşă orice tentativă de libertate individuală contrară doctrinei acestora.

În constiinţa colectivă a românilor de azi cenzura are prin urmare această dimensiune coercitivă care le repugnă şi pe bună dreptate, având în vedere anii de dictatură comunistă. Românul neagă cu mult patos orice tip de cenzură pe care îl consideră inadecvat paradisului democratic în care îşi desfăşoară activitatea. Sunt de-a dreptul amuzante scandările de la puţinile mitinguri de azi în care praticipanţii urlă din toţi rărunchii: „Libertare! Libertare! Libertate!” Şi mai hilară devine scandarea: „Vrem libertate de expresie!”

Să fie mentalul colectiv al poporului român atât de încorsetat în hidra comunistă încât să nu realizeze ca azi, sub patronajul divinului Băsescu, are libertate, are totul la îndemână şi poate să se exprime în orice mod doreşte? Să cercetăm problema.

Românului îi este în putinţă să meargă la televizor, să devină vedetă peste noapte. Totul îi este la îndemână. Sub triada vulgarităţii Capatos/Gherghe/Măruţă specii sociale se perindă în faţa românilor. Specii sociale pline de vicii, josnicie, incultură, bădărănie şi prostie. De la Ioana Tufaru la trubadurul virgin retardat dar talentat Gigel Frone, de la „divina” Cruduţa la monumentul de prostie Tonciu, aflat sub tutela lui Măruţă. Din respect pentru publicaţia de faţă a continua cu exemple ar fi un sacrilegiu.

Totul se desfăşoară sub zeul numit „Audienţă”. Sub oblăduirea acestui zeu al zilelor moderne televiziunile îşi justifică emisiunile. Poporul o cere. Poporul exultă la certurile dintre Moculeasca şi al ei fost soţ, poporul e extaziat când Tribunul ţine conferinţe la Un show păcătos şi se înjură academic cu alte vedete închipuite, izvorâte din mocirla societăţii româneşti.

Audienţa justifică prezenţa acestor personaje? Este ea aptă de a-l dezvinovăţi pe simpaticul de altădată Măruţă , licenţiat în Drept se pare, deci care are habar de noţiune numită bune moravuri, ce scormoneşte în mizeria plină de josnicii alături de manelişti şi Tonciu? Emisiune de divertisment? Dacă această formă de divertisment este cea cerută de români probabil aşa este şi românul. Ne cufundăm tot mai mult în această criză morală care ne conduce spre barbarie. Arena este televizorul, iar românii, satisfăcuţi că au pâine şi circ de la Capatos, sunt mai barbari decât tracii duşi de romani în arene cu secole în urmă.

Orice paradis îşi are şarpele lui. Până şi democraţia noastră originală şi-l are pe-al ei. Dar ce oroare! Aparent, în cazul nostru, Şarpele spune adevărul. Îl rosteşte plin de patos, precum altădată în Edenul biblic, chipurile, din raţiuni umanitare, pledând pentru individualism şi libertate: „Prea mult aţi îndurat jugul comunist. Prea mult aţi tăcut!E vremea să spuneţi tot ce aveţi pe inimă, e vremea să daţi frâu liber exprimării! Prea mult aţi cugetat, dar nu aţi existat! Prea mult au gândit alţii în locul vostru! E vremea să vă ridicaţi, e vremea să strigaţi din toţi rărunchii: vrem libertate de exprimare!”

Şi românii scăpaţi de tiranul/dumnezeul Ceauşescu simt că îndemnul Şarpelui le este util, le este la îndemână. Din păcate orice revoluţie generată de Şarpe în orice paradis are şi momente de contrarevoluţie, precum în Eden Adam se arătase reticent la vorbele Evei. Păstoriţi de FSN şi Iliescu românii ies pe străzi şi strigă pentru prima oară în noul paradis, numit Democraţie„Noi muncim, nu gândim”! Bâtele minerilor sparg capetele celor care, îndrăznind să gândească şi să conştientizeze aparenţa de democraţie a noului regim, au ieşit în stradă să protesteze împotriva lui Iliescu. FSN răsuflă uşurat, Iliescu le mulţumeşte minerilor că au venit să facă ordine precum arhanghelii ce stăteau de pază la intrarea în Eden. Contrarevoluţia a luat sfârşit!

Şi în tentativa ei plină de peripeţii România a urmat sfatul Şarpelui: „Prea mult aţi cugetat, dar nu aţi existat” răsună în conştiinţa colectivă vorbele acestuia. Şi românii încep să se exprime, să vorbească fără oprire despre orice, dar uitând să şi gîndească înainte.

Ai noştri politiceni, specii sociale şi ei, mitraliază cu mii de invective pe minut stârnind admiraţia alegătorilor acestora. Un discurs gândit, nu mitraliat spontan şi haotic într-un naţionalism exacerbat, devine plictisitor. Omul cu bun simţ, educat şi etic nu e nici măcar băgat în seama. Românii iubesc vulgaritatea şi superficialitatea din Parlament si a triadei Capatos/S.Gherghe/Măruţă. Le iubesc pentru că au uitat să gândească . Au uitat să gândească pentru că au renunţat să citească.

Pentru a învinge această mizerie creată de un şarpe meschin este necesară cenzură. Paradisul nostru democratic, deşi stat membru al UE, are nevoie de cenzură. În această privinţă în orice stat democratic intervin 3 tipuri de norme şi reguli de comportament: etica, moravurile şi dreptul. Etica bunui simţ ştim bine că nu mai există, e doar o etică a barbariei. CNA a amendat aceste emisiuni pentru conţinutul inadecvat, dreptul a intervenit astfel pentru a sprijini moralitatea atât de necesară societăţii româneşti. Este un pas mic dar extrem de util pentru purificarea televiziunilor comerciale. Aşadar orice paradis îşi are şarpele lui. A-l alunga nu e o imposibilitate, dar sub prezenţa unei singure condiţii: românii să înceapă să gândească şi să citească.