Legaturi Periculoase in Academia Romana. Interese in cruce cu academicianul A.T.Bogdan

bogdan

Sute de hectare din cele 452 la care Academia Romana avea dreptul, conform buletinului oficial al Republicii, s-au pierdut in urma unor tranzactii suspecte incheiate in justitie de reprezentantul Academiei cu autoritatile locale din Constanta, in special cu Primaria condusa de Radu Mazare. Tranzactiile presupuneau ca Academia sa reunute la o suprafata totala de 300 de hectare ce-i apartineau conform titlului de proprietate de la Topalu, urmand ca dreptul de proprietate asupra terenurilor din zonele bune ale Constantei sa-i fie “reconstituit cu celeritate”. Din 2009 si pana acum, Primaria Constantei i-a dat Academiei doar aproximativ 2.000 de metri de teren. Alti 14.000 de metri au fost primiti de Academie de la Ministerul Apararii Nationale, deci 16.000 de metri in contul a 245 de hectare.

Alte 117 hectare au fost inchiriate, la capatul unui suspect circuit al documentelor, unei firme detinute pe jumatate de Grivco, grupul de companii al familiei Voiculescu, care voia sa dezvolte un parc eolian. Investitia, care se dorea finantata din bani europeni, nu s-a materializat.

In declaratia de interese din anul 2010 a fondatorului Grivco Dan Voiculescu nu exista nicio referire la contractul cu Academia Romana, desi documentul contine mentiuni referitoare la alte afaceri incheiate intre Grivco si Fundatia Patrimoniu a Academiei Romane.

Astazi, Academia nu are, practic, decat cele cateva mii de metri de pamant din Constanta si alte cateva mii la Ovidiu, dintr-o suprafata totala de 452 de hectare la care ar fi avut dreptul, iar titlul de proprietate ce i-a fost dat la Topalu face obiectul unei actiuni de anulare in instanta.

Conform Monitorului Oficial nr. 260 din 8 noiembrie 1948, mai multe bunuri care fusesera donate Academiei Romane de vechi familii boieresti erau nationalizate de guvernul comunist condus de Gheorghe Gheorghiu Dej. Lista zecilor de proprietati, unele de sute de hectare de teren, este publicata in respectivul numar al Monitorului Oficial. Intre acestea se regasesc 452 de hectare de teren in judetul Constanta.

Dupa aparitia Legii 752/2001, Academia Romana incepe demersurile pentru recuperarea bunurilor. Acelasi act normativ prevede ca intregul patrimoniu va fi administrat si valorificat prin Fundatia Patrimoniu a Academiei, un ONG infiintat de Academia Romana exact in acest scop.

Reprezentantii acestei fundatii incep demersurile de recuperare a terenurilor nationalizate de comunisti, in baza Monitorului Oficial nr. 260.

In 23 decembrie 2004, in ultimele zile ale Cabinetului Nastase, Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pamantului din subordinea prefectului de-atunci al Constantei, Gheorghe Martin, valideaza un proces-verbal. Prin acest document erau preluate de la Agentia Domeniilor Statului mai multe parcele de teren totalizand 452 de hectare care sa ajunga in posesia Academiei Romane, in contul suprafetei totale pe care a pierdut-o prin nationalizare in 1948 in Constanta.Sase zile mai tarziu, in 29 decembrie 2004, cu doua zile inainte de Anul Nou, prefectul de Constanta emite un titlu de proprietate in favoarea Academiei Romane.

In mod ciudat, reprezentantii Fundatiei Patrimoniu asteapta aproape doi ani pana cand merg sa isi ridice titlul de proprietate, conform unor documente studiate de Centrul de Investigatii Media la primaria din Topalu.

In 2006, reprezentantii fundatiei ridica actul de proprietate si, nemultumiti de terenul primit, dau in judecata autoritatile locale din Constanta. Astfel sint constituite trei dosare civile care ajung pe rolul Judecatoriei Constanta. Dosarele poarta numerele 11477, 11478 si 11479,  Fundatia Academiei, cu mandat de la Academia Romana, cerandu-si inapoi terenurile pe amplasamentele mentionate in Monitorul Oficial nr. 260/8 noiembrie 1948 sau dreapta compensatie.

In 14 martie 2007, la sediul Primariei Constanta, presedintele executiv al Fundatiei Patrimoniu, academicianul Alexandru Bogdan, incheie cu doi oameni din subordinea primarului Radu Mazare o minuta. Documentul obtinut de Centrul de Investigatii Media prevede ca Academia renunta la a mai cere 103 din cele 452 de hectare de teren, pe motiv ca nu are dreptul de proprietate asupra respectivei suprafete.

alecualecu1

Cele 103 hectare reprezinta o mare parte din terenul aflat pe teritoriul de astazi al orasului Constanta care, conform Monitorului Oficial din 1948, a apartinut Academiei Romane. Desi datele privind aceasta suprafata apar in Monitorul Oficial din 1948, motivul invocat pentru renuntarea la ele este ca “actele depuse nu fac dovada dreptului de proprietate”.

In total, prin cele trei tranzactii, Fundatia Academiei renunta la aproximativ 245 de hectare de teren agricol si intravilan la care, conform Monitorului Oficial din 1948, avea dreptul, si care-i fusesera date la Topalu. In schimbul stergerii acestui teren din titlul de proprietate de la Topalu, autoritatile locale din Constanta se obliga sa reconstituie “cu celeritate” dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, prin restituiri in natura si, acolo unde nu se poate, prin terenuri in compensatie sau actiuni la Fondul Proprietatea.

Sentintele judecatoresti definitive si irevocabile date ca urmare a tranzactiilor din 2007 sint investite cu titlu executoriu abia in 27 ianuarie 2009.

Trei zile mai tarziu, in 30 ianuarie 2009, Fundatia Academiei, condusa de acelasi Alexandru Bogdan, cere Judecatoriei Constanta sa oblige Comisia de Fond Funciar a judetului sa emita un nou titlu de proprietate pentru terenul de la Topalu “aferent suprafetei care nu a fost niciodata anulata partial prin cele trei sentinte civile anterior indicate”.

In acelasi document, Fundatia solicita Judecatoriei Constanta ca suprafata care i-a ramas in proprietate la Topalu “sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele sole: A119, A154, A169, A224, A204, A206, A399, A400, A789, A793, A745, A798 si A804”.

“Aceste sole ne sunt strict necesare pentru desfasurarea de cercetari stiintifice aplicative de dezvoltare durabila si inovare tehnologica, fundamentate eco-economic”, isi argumenteaza Alexandru Bogdan interesul special pentru aceste parcele de teren.

Beneficiarul terenului era insa Grivco

In 4 decembrie 2009, acelasi Alexandru Bogdan trimite o scrisoare Primariei Comunei Topalu. Prin acest document, autoritatea locala este anuntata ca Academia Romana renunta la 300 din cele 452 de hectare pe care le-a primit conform titlului de proprietate din 29 decembrie 2004, dar si un tabel cu amplasamentul exact a 117,4 hectare din totalul celor 152 la care inca nu a renuntat. In mare parte, in acest tabel se regasesc parcelele cerute explicit Judecatoriei Constanta.

“Va solicitam sa fiti de acord ca din cele 452 de hectare, conform titlului de proprietate nr. 1281/29.12.2004 (…), 152 de hectare sa ramana in continuare la Academia Romana pentru culturi agricole si activitati de introducere a progresului tehnic specifice dezvoltarii rurale durabile, iar 300 de hectare sa treaca imediat in proprietatea Primariei Comunei Topalu, pentru a le utiliza conform legislatiei in vigoare”, scria Alexandru Bogdan in documentul adresat primarului din Topalu, Gheorghe Murat.

Documentul se incheie cu mentionarea unei persoane cu numele Ion Bebi, “colaboratorul” academicianului Alexandru Bogdan, indicat ca persoana de contact pentru a stabili toate detaliile privind cadastrul pe cele 152 de hectare de teren ramase in proprietatea Academiei conform titlului emis in 2004.

Conform Monitorului Oficial al Romaniei Partea a IV-a nr. 5175/19.IX.2008, Ion Bebi este administratorul numit de Grivco SA in compania EVN Windpower Development & Construction SRL, unde firma controlata de familia Voiculescu detinea la acel moment jumatate din actiuni, restul revenindu-i grupului austriac EVN.Afacerea e una foarte buna pentru firma detinuta pe jumatate de Grivco: chiria anuala pe care o plateste pentru 117,4 hectare din terenul Academiei de la Topalu este de doar 18.000 de euro. Contractul este incheiat pe 25 de ani, perioada de viata a proiectului “estimata” de cele doua parti.

(Material realizat in proiectul “Banii publici in Romania: licitatii trucate, management defectuos, furt“, derulat de Centrul de Investigatii Media in parteneriat cu Freedom House Romania si Expert Forum Romania in cadrul unui grant al Departamentul de stat al SUA, prin Ambasada SUA la BucurestiContinutul cade in responsabilitatea  Centrului de Investigatii Media si nu reflectă în mod necesar opiniile Departamentului de Stat al SUA sau ale Guvernului American. Acest material nu angajeaza in niciun fel partenerii sau finantatorii acestui grant.)

Morile de vânt i-au adus sute de hectare

Reprezentanții Grivco ne-au precizat că firma nu are niciun fel de datorie către Primăria Bălășești. „Nu este adevărat că avem datorii. Cred că s-au uitat greșit în contract cei de la primărie. Înțelegerea această a fost semnată într-o perioadă în care toate firmele de profil căutau terenuri pentru a ridica parcuri eoliene. Se prefigura o schemă de ajutor de stat bună. Noi ne-am asociat la Bălășești, însă am făcut măsurători și viteza vântului nu era nici foarte mare, nici constantă. Așa că nu era o investiție utilă. Nimic mai mult”, ne-a declarat președintele Grivco, Mihai Lazăr.

CUZA VODĂ. Un astfel de proiect a fost în localitatea constănțeană Cuza Vodă. Nici acesta nu a fost ridicat.
LIMANU. În ianuarie, Griv­co anunța amenajarea unei centrale electrice fotovoltaice în extravilanul localității Limanu, tot din Constanța.

TOPALU. Tot  la malul Mării Negre, holdingul voiculescian a luat, de la Academia Română, în concesionare un teren de peste 110 hectare din comuna Topalu, tot cu destinația unui parc eolian. Nici acesta nu a fost ridicat.

VALU LUI TRAIAN. În 2007, Grivco întenţiona să construiască un parc eolian şi în localitatea constănțeană Valu Lui Traian, tot din Constanţa. Pentru asta a primit o sută de hectare de pășune.

„Toate aceste asocieri nu s-au mai concretizat. Nu am folosit terenurile in alt scop. Nu le-am introdus in circuitul agricol si nici nu am luat subventii de la stat pentru vreun astfel de teren. Grivco este o firma serioasa. Toate firmele din domeniu au facut contracte de asociere in Dobrogea. Nu toate s-au dovedit profitabile. In final, s-au amenjat doar unele proiecte”, ne-a mai explicat Mihai Lazăr.

Investițiile fantomă de milioane

În 2009,  Grivco a anunțat finanțarea unor proiecte de aproape 300 de milioane de euro în parcuri cu energie verde. În baza acestor presupuse investiții, holdingul a început să primească terenuri de la Administrația Domeniilor Statului, primării și Academie.

Pentru a credibiliza investițiile, Grivco s-a asociat cu Solar Systems, firmă care ar fi urmat să producă curent din panourile solare. Solar Systems a fost dizolvată în acest an, administratorul companiei fiind Ion Bebi. Acesta a fost numit de Grivco, în 2007, și administrator al EVN Windpower Development, unde familia Voiculescu deținea jumătate din actiuni, cealaltă jumătate fiind deținută de austriecii de la EVN.

Deși nu a reușit să devină un producător de energie verde, Grivco a reușit să fie un intermediar în domeniul energetic. Altfel spus, cumpără de la stat, de obicei Hidroelectrica, și vindea tot la stat, la Transelectrica. Doar în 2012, holdingul înființat de Dan Voiculescu a vândut energie electrică companiei de stat Transelectrica, prin două contracte încheiate pe bursa de energie.

La primul, Grivco a avut contracandidaţi trei alţi „băieţi deştepţi”, iar la al doilea a fost singurul ofertant. Prin primul contract, Transelectrica a cumpărat energie la un preț de 155,95 lei MWh de la Grivco, compania care a avut cea mai bună ofertă. Prin al doilea contract, compania de stat a cumpărat energie la un preț mult mai mare, de 209,65 de lei MWh, tot de la compania lui Felix. „Prin aceste contracte noi am pierdut bani, însă le-am respectat. Chiar am pierdut foarte mulți bani, dar ne-am respectat cuvântul și am onorat înțelegerea. Contractele au fost luate pe bursă, deci nu se poate spune că am fost favorizați”, a punctat președintele Grivco.