La mulți ani, Alina Ilioi! La mulţi ani ,,Gânduri ascunse”!

ganduriascunseAlina Ilioi e o persoană pe care am cunoscut-o pe Facebook, fiind prietena virtuală a unui prieten. Dincolo de frumusețea fizică ce contează, însă nu suficient cât să îmi atragă atenția de obicei mai mult de câteva secunde, Alina Ilioi te reține pe profilul ei de facebook minute, sau zeci de minute în șir, prin postările de pe blogul ,,Gînduri ascunse”. Descoperi astfel, citind-o pe Alina, o frumusețe sufletească și spirituală suficient de profundă și de sinceră, încât să îți atragă atenția.

Fiindcă am fost convins că și voi, cititorii acestui ziar, veți aprecia gândurile Alinei Ilioi și fiindcă e o voce reprezentativă a sufletului clujean, i-am cerut permisiunea de a îi publica ,,gândurile ascunse” și în Vocea Clujului, unde ați urmărit-o și o veți urmări și de acum, atâta timp cât Alina va vrea ca gândurile ei să se regăsească și în paginile acestui ziar.

Îi urăm Alinei Ilioi mulți ani, plini de inspirație și de gânduri ,,ascunse” printre rândurile blogului ei și, de ce nu, ale ziarului nostru!  La mulţi ani “Gânduri ascunse”!

,,Săptămâna aceasta se împlinesc doi ani. Doi ani de când mi-am făcut curaj şi am pus bazele acestui blog. Nu am avut mari pretenţii şi nici nu m-am aşteptat să am succes cu el. De fapt, nici nu eram sigură de ceea ce fac. Mai mult am fost împinsă de la spate de către oamenii potriviţi. Mai mult am fost încurajată prin mailuri de către cei care deja îmi citeau gândurile. Mai mult… au fost câţiva acei care mi-au pus peniţa în mână şi mi-au spus că acolo e locul meu. Aşa. Cu o pagină albă pe care eu să o umplu. Nu am să neg. La fel de uşor cum am primit încurajări, am primit şi critici. Unele răutăcioase, altele constructive. Unele care mi-au dat aripi, altele care aproape că mi le-au smuls…

 Și acum, când scriu aceste rânduri, nu-mi vine să cred că sunt citită zilnic de sute de oameni, uneori chiar la rândul miilor. Este aşa… ca şi cum mi-a fost trasat un drum şi eu păşesc pe el. Mai cu curaj uneori, alteori tremurând. Dar păşesc. Păşesc pentru că ceea ce fac mă împlineşte. Mă împlineşte mai mult decât televiziunea, decât fotografia sau decât orice alt job al meu. Când scriu… pot să fiu eu şi doar eu. Eu şi sufletul meu… pentru că numai cu sufletul scriu. Nu pot să-l las deoparte. Păşesc… pas cu pas. Iau “gândurile ascunse” în braţe şi merg tot mai departe… şi vă citesc mailurile, şi plâng, şi râd… sunt o ciudată.

 Doi ani. Au trecut ca dintr-un foc. Şi să ştiţi că nu am nimic special sau în plus faţă de voi. Doar mi-am găsit ţelul, talantul… şi am vrut să-l folosesc. Nu l-am îngropat. Totul începe de aici. Totul. De aceea te încurajez: te încurajez să îţi urmezi visul, să calci pe cărarea potrivită şi să dai tot ce ai mai bun din tine. Nu te gândi la judecăţi. Oamenii oricum vor judeca, indiferent ce vei face. Gândeşte-te la luminiţa din sufletul tău, cea care poate că trebuie să călăuzească pe alţii. Îndrăzneşte!

Până atunci, am să mă gândesc la o surpriză frumoasă ca să sărbătorim. Să simţim că au trecut doi ani. Vreau să mă bucur cu voi, pentru că voi faceţi parte din visul meu. Un vis frumos… un gând frumos.”

Alina Ilioi