Injuratura la romanii capitalisti

oltchimDaca e sa vorbim despre cum ne merge, multi vor pleca cu rusine capul. Ai senzatia de soarece de laborator, asupra caruia, o armata de „savanti” ciudati care se rotesc din 4  in 4 ani, experimenteaza diverse scenarii. Unele de criza, altele de supravietuire.

Te intrebi de ce m-am nascut Doamne drept aici. De ce nu sunt cetatean american sau german, ar spune un om a carui superficialitate nu-i condamnabila. Ca si in Biblie, la inceput a fost Cuvantul, dar in Romania Cuvantul s-a transformat intr-o nesfarsita minciuna. De cativa ani, importam minciuni chiar, deoarece de ale noastre ne-am saturat. Experimentam insanatosiri miraculoase in spitale jegoase, dam in gropile generoase din asfaltul patriei, blestemand. Injuratura este tot ce i-a mai ramas romanului. Foloseste multifunctional organul procreativ cu care a fost in general, bine inzestrat, tot la al doilea cuvant. Sa fie tic verbal sau stare de fapt ? Injuri dimineata cand suna ceasul, cand iti bei cafeaua in graba; constatand ca ti-ai pus chilotii invers, si ca o sa ploua din cauza asta toata saptamana, slobozesti asupra nevestei un potop de injuraturi colorate, care ar face chiar si pe un marinar pur-sange sa roseasca. Cumva, iei o camasa de la murdare, pentru ca cele de la curate sunt prea stamte, promitandu-i neveste corectii corporale substantiale in decursul serii. Cobori injurand pe scari, fiindca liftul renovat acum trei luni nu functioneaza. Afara ploua, dar nu-i asa mult pana in statie. Incerci sa ajungi cat de repede ca vezi ca vine troleul 24. Inainte de troleu, trece o bena care te improasca din cap pana in picioare cu apa curata din balta din statie. Injuraturile pleaca din mai multe piepturi barbatesti simultan, parca se aude si glasciorul unei fete nu prea cuminti care-si exprima frustrarea absentei organului procreativ in regim permanent pe care sa-l plaseze in capul si in alte zone nespalate ale soferului benei.

Ai macar satisfactia ca ai urcat, chiar daca stai pe scara. Mai sus, pe ultima scara, constati cu satisfactie ca tipa din fata ta are ciorapi fini. Te apropii putin, in speranta ca atingand-o, defulezi macar partial dimineata murdara. Injuraturile tipei, putin creola, creaza buna dispozitie intre barbatii din troleu, speriind o babuta care tocmai atunci si-a gasit sa vrea sa coboare. Injuri si tu frustrat, facut de cacao in tot troleul. Cobori jenat cu o statie mai repede decat trebuia, si iti cauti legitimatia de intrare. N-o gasesti decat intr-un tarziu. Ajungi la poarta fabricii si acolo, omul de la paza spune ca a venit un director nou, turc. Ajungi in hala si sefu’, nea Cristache iti spune ca nu mai e de lucru.

Injuraturile te sufoca. Nea Cristache injura si el, la unison, toata gasca otomana care a incercat sa ne subjuge, de la Baiazid incoace. Pleci obidit, la personal, unde formele de lichidare sunt pregatite.

Nu te mai grabesti, nu mai are rost. Acum nu o sa te mai arzi cu cafeaua de dimineata, nu o sa mai ajungi la timp la fabrica. Ai tot timpul sa injuri in liniste…

 

N.R. In Romania capitalista, somajul a scazut. Cele mai multe locuri de munca se gasesc la Cluj. Sunt si bine platite. Ca atare, orice asemanare cu personaje reale, stari de fapt sunt puRe intamplari…

Subscribe To Our Newsletter

Ziua dedicată libertăţii presei – 17 mai 2013

Universitatea Babeş- Bolyai– Facultatea de Ştiinte politice, administrative şi Ale comunicării – Departamentul de Jurnalism!...

Închide