Iepurele editorialist: Cum văd eu sărbătorile de iarnă.

P1000921,,Sărbători fericite!”, ,,La mulți ani!”, ,,Fie ca…!”, ,,Fie să…!”, ,,Să vă…!”, etc. – chiar aveți nevoie de așa ceva? Ați înnebunit cu toții? Eu sunt iepure. N-am nici sărbători, nu număr nici anii. Pentru aia sunt fericit și viața mi se pare o eternitate. Număr zilele în morcovi, în legături de pătrunjel și de mărar. Fiecare seară în care fug prin casă mi-e o sărbătoare.

Eu n-am nevoie să-mi ureze nimeni fericire, nici în general, nici de sărbători. Nu mă interesează fericirea, nu cunosc conceptul. Ce nu cunosc, nu înțeleg, ce nu înțeleg, nu mă interesează, de ce nu mă interesează, nu am nevoie, de ce nu am nevoie, nu mă afectează. Nu mă afectează fericirea voastră, așa cum nu mă afectează nici nefericirea, un alt concept pe care nu îl înțeleg. Ce e aia, vasăzică, o ,,nefericire”? E atunci când nu ești fericit de sărbători?

Și ce e toată această dorită și urată ,,fericire” de sărbători?

Sărbătorile fericite cer o oarecare pregătire prealabilă. Pentru cei mai evlavioși, postul. Țineți post ca să vă purificați, cum ar veni… apoi, când e gata postul, săriți pe porcul din ogradă, îi luați gâtul și-l mâncați pe de-antregul, de nu-i rămân nici fuduliile și penisul nemâncate, mânca-i-le-ați cât e încă viu! Parcă vă văd cu luni de zile înainte, cum umblați cu tandrețe pe lângă el, cum îl tratați ca pe o ființă vie, ca pe un câine din curte sau ca pe oricare alt animal, cum îl hrăniți și-l spălați, și-apoi, prin decembrie, parcă vă ia Dumnezeu mințile: luați cuțitul în mână și i-l vârâți în gât, cu sete, cu poftă! Îl tranșați, îl pârliți cu sadism, și-l băgați la maț pe 25 cu rudele… cea mai umană ființă dintre voi fiind însă cea transformată în carne tocată în maț, în cârnaț! Sărbători fericite! Poftă bună! Eu rămân la mărarul și la morcovul meu, la pătrunjel și la fân, n-am nevoie de-o astfel de fericire carnală. Sunt vegetarian, țin post tot anul, iar în decembrie nu ucid ființe nevinovate de de-amproastelea, că-așa e ,,tradiția”.

Brazii. Bradul, o altă bucurie dementă a sărbătorilor. Nu e destul că ați defrișat grosier și alarmant pădurile, că vă sufocați în propriile noxe și gaze toxice, de nesimțiți și inconștienți ce sunteți, acum trebuie să mai vină și tradiția să vă spună să vă sinucideți… Fiecare brad tăiat înseamnă o gură de aer mai toxică. Cu asta vă împodobiți voi fericirea în decembrie. Doar că e frig și aerul pare mai curat. Dracul vă va lua vara, când vă veți sufoca în orașe, fără oxigen… să vă respirați atunci bradul! De la pubelă. Fericirea, e drept, poate fi și sufocantă uneori…

Prăjituri, cozonaci, vin, țuică & variantele. Și astea fac parte din rețeta fericirii sărbătorești. Normal, doar e concediu, iar inactivitatea, odihna cu dulciurile și alcoalele consumate excesiv merg mână-n mână fericit spre obezitate și boli cardiovasculare. Nici de fericirile astea nu am nevoie, prefer din nou fânul meu și-o alergare ușoară seara, terminată cu-o micțiune plină de beatitudine în spatele fotoliului sau pe prăjiturile voastre… De-o altă fericire nu am nevoie…

Colinde. Ascultați colinde 3-4, maxim 5 zile pe an și doar în această perioadă. Vă fericesc peste măsură și vă dau liniște și feerie interioară și exterioară. Și totuși… dacă colindele astea vă fac atât de fericiți, de ce naiba nu le ascultați tot anul?!… mă întreb!?!… Să fiți tot timpul ,,mai buni”, ,,mai fericiți”! Păi, nu?! Păi nu, că-n rest doar praful ascultă CD-urile cu colinde, că voi doar nu sunteți nebuni să ascultați colinde vara!! Ce e bun, e bun oricând, nu doar când îl validează de bun indicația calendarului.

Shoppingul. Anturajul uzual al pitzipoancelor și cocalarilor, al căror ultim scop în viață pare a fi plimbăreala zilnică prin mall cu afișarea atitudinii și a țoalelor de rigoare, shoppingul ia proporții virale în luna decembrie, când tot românul ia calea mall-ului, măcar o dată-n an să se simtă și el manelist și să cumpere, nu-i așa?, fără număr!… din lipsă de ouă, un domn, în fața mea la coadă, a cumpărat un cărucior plin cu ouă, alții iau zeci de baxuri de te miri ce, orice, să fie, să avem, să punem pe masă de Crăciun, s-avem ce bea până cădem sub masă, c-așa e creștinește…

Vizite pe la prieteni și neamuri. Dacă și astea au doar frecvență bianuală, găsiți-vă alți prieteni, pe care să vă doriți, sau care să se lase vizitați mai des…

Eu, personal, detest sărbătorile. Când aud colindătorii la ușă, mă sperii de moarte. Aud niște tonalități din gâtlejuri, de parcă mi s-ar cânta prohodul!… Ba când mai bagă câte unul un ochi bahic pe la mine prin cușcă și se mai miră extatic, ca prostul: ,,Ce iepulaș!…”, îmi vine să-i urinez în vin și-n cozonac: ,,Băi, oameni buni, să vă fie viața o sărbătoare și nu sărbătoarea calendaristică un strop festiv stors ipocrit din viață!” A, da… și să nu uit cumva:

Cadourile. Așa cum nu există iepurașul de Paște, nu există nici Moș Crăciun! Pentru cadouri, cereți de la guvern. Sau de la Băsescu!

P.S. Prezentul editorial este scris de către iepurele meu într-un moment de inspirație. Eu am fost doar umilul său scrib-tehnoredactor. Va urma, cu teme politice pe care acum nu dorește să le dezvolte. E prea ocupat și preocupat cu alte căcăreze și nu are momentan dispoziția necesară. Zice că, totuși, e Crăciunul!

______________________________________

Articol scris de Florin Moldovan



Comments are closed.