Fata zilei – Dana Papita

Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.

Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.

Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită

din a timpului curgătoare putere.

 

Simţeam că pot adormi, visând stele locuite.

Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,

aş fi putut împinge nopţile-ncremenite

ca pe-o elice-naintând, spre soare.

 

Şi numai sentimentul acesta îmi da fericire,

numai gândul ca sunt şi că eşti.

Sprijineam pe ţârâitul greerilor coviltire,

sub care beam azurul decantat în ceşti.

 

Şi când sfârşeam cuvintele, inventam altele.

Şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,

şi când orele se-verzeau ca smaraldele,

ne bronzam la lumina dragostei noastre.

 

…Dar tot timpul suna ceva… ceva răsuna,

un cântec de iarbă cosită, de taciturne mări,

în care inima de-atunci îşi revărsa

meandrele pierdutelor candori.

Nichita Stănescu – La-nceputul serilor

Inaugurarea secţiei pentru adolescenţi la Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga”

Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj anunţă câştigarea competiţiei lansate de IREX, în cadrul Programului Biblionet,...

Închide