Ce se va întâmpla cu cei care îndrăznesc să încalce codul medical de la Nürnberg ?

După încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial s-au constatat abuzuri nemaiîntâlnite ale unor medici nazişti care au supus prizonierii, fără voia acestora şi fără a-i informa, la experimente ştiinţifice inumane sau chiar mortale, chipurile în numele ştiinţei şi adevărului.

Aceste „crime împotriva umanităţii” judecate la Tribunalul de la Nűremberg, au avut drept consecinţă adoptarea unui prim cod al bunei conduite morale în cercetarea ştiinţifică, inspirat de greşelile acestui episod istoric: Codul de la Nürnberg

Principiile etice expuse succint mai jos au fost transpuse în regulamente pe baza cărora Comisiile de Etică aprobă sau interzic efectuarea studiilor clinice. Pentru Statele Unite, regulamentele au fost stabilite de Secțiunile 111 ale FDA (Food and Drug Administration) și DHHS (Department of Health and Human Services), iar pentru țările Uniunii Europene, prin Directivele Parlamentului European și ale Consiliului Europei 2001/20/ EC și 2005/20/EC. În România, reglementările sunt expuse în OMS 903 și 904/2006 și 1446/2009.

Numeroasa populație de subiecți umani înrolați în studiile clinice în întreaga lume este protejată de principiile etice obligatorii pentru desfășurarea unei cercetări. Istoria modernă a protecției ființelor umane a fost puternic influențată de descoperirea experiențelor abuzive și inumane comise de medicii naziști asupra copiilor și adulților din lagăre (dr. Josef Mengele – experiențe pe gemeni la Auschwitz; dr. Sigmund Rascher – experiențe de congelare la Dachau și Auschwitz; dr. Erwin Ding Schuler – experiențe de imunizare la Sachsenhausen, Dachau, Natzweiler, Buchenwald).

Judecătorii de la Nürnberg nu aveau o bază legală pentru a-i condamna pe medicii naziști. S-au adoptat 10 principii etice cunoscute sub numele de Codul Nürnberg. În mare, ele cuprindeau:

1.Consimțământul voluntar al subiectului uman este absolut esențial.

2.Experimentul ar trebui să fie astfel încât să dea rezultate fructuoase pentru binele societății, neprocurabil prin alte metode sau mijloace de studiu, și nu în mod aleatoriu și inutil.

3.Experimentul ar trebui să fie astfel proiectat și bazat pe rezultatele experimentării pe animale și o cunoaștere a istoriei naturale a bolii sau a altei probleme în studiu, încât rezultatele anticipate vor justifica performanța experimentului.

4.Experimentul trebuie să fie realizat astfel încât să se evite toate suferințele și rănile fizice și mentale inutile.

5.Nu trebuie efectuat niciun experiment în cazul în care există un motiv a priori de a crede că moartea sau vătămarea invalidantă vor avea loc; cu excepția, poate, în acele experimente în care medicii experimentali servesc și ca subiecți.

6.Gradul de risc care trebuie asumat nu trebuie să depășească niciodată cel determinat de importanța umanitară a problemei care trebuie rezolvată prin experiment.

7. Trebuie făcute preparate corespunzătoare și trebuie să se asigure facilități adecvate pentru a proteja subiectul experimental împotriva posibilităților îndepărtate de rănire, handicap sau deces.

8.Experimentul trebuie să fie realizat numai de persoane calificate științific. Cel mai înalt grad de îndemânare și îngrijire ar trebui solicitat în toate etapele experimentului celor care conduc sau se angajează în experiment.

9.Pe parcursul experimentului, subiectul uman ar trebui să aibă libertatea de a pune capăt experimentului dacă a ajuns la starea fizică sau psihică în care continuarea experimentului i se pare imposibilă.

10.Pe parcursul experimentului, omul de știință responsabil trebuie să fie pregătit să încheie experimentul în orice etapă, dacă are o cauză probabilă de a crede, în exercitarea bunei credințe, o abilitate superioară și o judecată atentă i se impun că o continuare a experimentul poate duce la vătămare, dizabilitate sau moarte subiectului experimental.

1955 – Juriul de la Wichita

În 1950, câţiva cercetători din domeniul științelor sociale de la Universitatea din Chicago au condus un studiu referitor la procesul de luare a deciziilor de către un juriu din Wichita în cursul unui proces penal pe un caz de omor.

Ei au înregistrat procesul de deliberare ale juraților. Odată făcut public, studiul a stârnit multe critici, majoritatea referitoare la limitele zonei private și ale confidențialității.

Ca urmare a acestui episod s-au emis legi care au interzis înregistrarea deliberărilor juriilor din justiţie. Încălcarea regulii care cere respectarea vieţii private şi a confidenţialităţii provine din Principiul moral al respectării demnităţii umane şi a autonomiei.

Regula prevede cine are acces la informaţiile care privesc subiecţii cercetării şi ce poate face cu ele.

Încălcarea acestei reguli duce la prejudicii sociale majore de tipul compromiterii reputaţiei şi a situaţiei financiare a persoanei, a scăderii şanselor de angajare şi chiar la stigmatizarea sau discriminarea ei.

1961-1962 – Obedienţa faţă de autorităţi

Psihologul Stanley Milgram conduce ”experimentele cu șocul electric” care dovedesc că foarte mulți oameni sunt gata să facă lucruri pe care altfel le-ar fi considerat crude şi imorale atunci când urmează ordinele unei autorități.

El încearcă să înţeleagă atitudinile de „obediență în fața autorității” manifestate în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul Holocaustului.

Mulţi dintre subiecţii cercetării, care au fost gata să aplice şocuri electrice letale într-un „joc” despre stimulente în învăţare, au avut probleme psihice după ce li s-a dezvăluit adevăratul sens al experimentului.

1964 – Declaraţia de la Helsinki

Asociația Medicală Mondială elaborează noi principii etice pentru cercetarea pe subiecții umani („Declaraţia de la Helsinki” click pentru a citi ).

Noutăţile sunt regula că „Interesele subiectului trebuie să prevaleze întotdeauna în faţa intereselor societăţii”, respectiv „Orice subiect aflat într-o cercetare clinică se va bucura de cel mai bun tratament posibil”.

1932-1972 – Tuskegee

Un experiment pentru urmărirea evoluţiei sifilisului (pentru care iniţial nu exista tratament) având ca subiecţi peste 300 de familii de culoare, defavorizate, vulnerabile din statul Alabama.

Nu au fost informaţi ce se urmăreşte cu ei şi chiar după descoperirea penicilinei (care îi putea vindeca) experimentul a continuat lăsându-i pe subiecţi să ajungă în faza letală în numele progresului ştiinţei. Alte persoane au fost infestate.

Dezvăluirea cazului a stârnit un mare scandal şi a dus la formarea Comisiei Belmont menită să elaboreze „principiile morale” ale cercetării ştiinţifice în domeniul bio-medical şi regulile ce decurg din ele.

Follow me!

5 1 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Subscribe To Our Newsletter

0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x
Procesul doctorilor naziști de la Nürnberg

”Procesului Doctorilor” a fost primul dintre cele 12 procese pentru crime de război ținute la Nurnberg...

Închide