Cafe Journalism for Justice, a hate free zone in jurnalismul clujean

Asociația Go Free a organizat pe 13 decembrie cea de-a 8-a ediție a evenimentului “Cafe Journalism for Justice”, parte din proiectul “Școala de Jurnalism Comunitar StReEt”, finanțată prin Fondul Pentru Inovare Civică. Primele Cafe-uri au strâns o comunitate în jurul temelor ce țin de justiția socială, participare, discurs responsabil în spațiul public, drepturile omului etc. Prin seria de evenimente Cafe Journalism for Justice Go Free își propune să crească o comunitate de practică a jurnaliștilor comunitari în Cluj-Napoca și să creeze un spațiu de dialog și schimb de experiență între tinerii jurnaliști comunitari, reprezentanți din comunitățile StReEt și alte persoane resursă (jurnaliști, reprezentanți ai ONGs și instituții publice, bloggeri, profesori etc); de asemenea, evenimentul își propune să dea vizibilitate exemplelor de bună practică din comunități și să aducă în discuție probleme/realități din comunitățile unde jurnaliștii comunitari și-au desfășurat activitatea.

Discriminarea presupune ură și multă lipsă de informare. Am fost realmente impresionat de ceea ce se naște aici, un jurnalism responsabil, fără ură. Remarc umanismul d-nei Andra Camelia Cordoș.

Au luat cuvântul :

Ana Maria Simerea, studentă, Jurnalist comunitar despre experiența din cadrul Școlii de Jurnalism Comunitar StReEt la Cafe Journalism for Justice #8: StReEt Talks:

„Salut, mă bucur să vă revăd şi în această seară! Eu sunt jurnalist comunitar tot din mai 2018 şi aş vrea să spun de ce m-am înscris la acest proiect. M-a atras ideea de „comunitar” din partea asta de jurnalism comunitar şi faptul că proiectul ne încurajează să scriem responsabil, să scriem pentru comunităţi, şi, mai mult decât atât, nu doar să scriem, să facem anumite probleme cunoscute, ci şi să încercăm să le rezolvăm cumva, să atingem acele probleme; de exemplu, să atragem atenţia autorităţilor capabile să rezolve problemele respective sau să încercăm să activăm persoanele din comunitate să facă ceva în privinţa situaţiilor identificate. De asemenea, acest proiect e şi o provocare pentru mine pentru că presupune interacţiune cu oameni noi şi să intervii în diferite medii, ceea ce pentru un introvert e destul de dificil, dar mă ajută. De asta vă încurajez şi pe voi să vă înscrieţi şi să veniţi la activităţile pe care le organizăm împreună pentru că aşa puteţi vedea şi ce vă place şi să creşteţi mult mai mult. Cam asta este ce am vrut eu să zic şi, nu în ultimul rând, că în Asociaţia Go Free m-am regăsit cel mai mult dintre toate organizaţiile de voluntariat din care am făcut parte până acum. Mulţumesc!”

 

 

Cozanu Adriana, student doctorand, Jurnalist comunitar în cadrul redacției Go Free

“Eu mereu când mă gândesc la jurnalismul comunitar și la Go Free în general, îmi vine în minte povestea cu pădurea ce a luat foc. La un moment dat ia foc pădurea și toată lumea fuge, toate animalele fug din pădure, doar o pasăre cară apă, și toate animalele îi spun: Tu ești nebună? Crezi că o să stingi focul cu apa pe care o cari tu? Pasărea spune: Nu, nu o să sting, dar măcar îmi fac partea. Așa mi se pare și cu instrumentul ăsta de jurnalism comunitar, că e un instrument care poate fi făcut de comunitate pentru comunitate și prin care și tu ca individ poți să îți faci partea. Prin instrumentul ăsta, cum zicea și Andra, implicăm tineri care nu au avut neapărat treabă cu jurnalismul și dăm voce unor comunități sau unor oameni care nu au neapărat voce în spațiul românesc de exemplu. Țin minte că eu când m-am apucat, am venit la Go Free acum 2 ani, și am început să scriu, un băiat ne-a lăsat la un moment dat un comentariu că în sfârșit a găsit un loc unde se vorbește despre anumite subiecte pe care nu le regăsea în altă parte, despre anumite probleme, și nu se mai simte la fel de singur. Dacă ne uităm cum arată media românească, în general, o să vedem că foarte multe subiecte și foarte multe comunități lipsesc aproape cu totul din media românească sau apar foarte negativ și atunci cu jurnalismul ăsta comunitar și cu Go Free, în general, putem să venim în ajutorul comunităților ăstea și să lucrăm împreună cu ele ca să le dăm voce. Și chiar dacă câteodată pare o picătură într-un ocean și pare foarte puțin, pentru acele comunități, acei oameni, face enorm, și pentru noi și pentru colegele mele cred că a făcut enorm munca asta.”

 

Simona Militaru, studentă

“Salut, eu sunt Simona sunt tot din acest an voluntar Go Free, mai exact un jurnalist comunitar. Colegele mele mai devreme au spus că jurnalismul comunitar este un instrument care are diferite puteri. Poți să scoți în evidență problemele comunității, să atragi atenția autorităților competente asupra acestora pentru a crește puterea și posibilitatea de a schimba ceva. Ce mi se pare cel mai interesant, și am tot redescoperit pe parcurs acest lucru, este că, deși jurnalismul comunitar pare a fi o picătură în ocean, te ajută să faci un lucru destul de mare pentru un individ. Și anume să îi schimbi, măcar un pic, anturajul. Într-un fel, jurnalismul comunitar este un anturaj mobil pentru că noi mergem, vedem care suntem problemele, interacționăm cu membrii comunităților. În fiecare comunitate sunt persoane care au un potențial foarte mare și visuri și dorințe ascunse sau date de o parte din cauza anturajului care le poate inhiba curajul de a spune ce își doresc sau de a acționa. Dar prin jurnalismul comunitar le arătăm că sunt oameni interesați să afle mai multe despre ceea ce fac, gândesc sau își doresc în viitorul lor. Asta am observat atât în [comuna] Sînpaul cât și la Școala Iorga. Preponderent se observa un destul de mare nivel de inhibiție atunci când era vorba ca cineva să își spună părerea sau o idee, dar cu fiecare activitate a crescut curajul de a își spune gândurile. Tot ce mai pot spune este că sper să continue această linie de creștere și în viitor.”

 

Alexandra Sofroni, Jurnalist comunitar despre experiența din cadrul Școlii de Jurnalism Comunitar StReEt la Cafe Journalism for Justice #8: StReEt Talks:

„Fac parte din Go Free de anul trecut, deci anul viitor, în martie, fac 2 ani de când sunt în asociație. Școala de Jurnalism Comunitar StReEt este acel proiect care te ajută să evoluezi, iar tu, la rândul tău, îi ajuți pe alți să se descopere pe sine, iar asta am făcut noi cu copiii de la Clubul Eduplus. Acești copii au avut nevoie de un mic impuls, să vadă că cineva este acolo pentru ei și că sunt susținuți ca să-și urmeze visurile. Chiar de la început, fotografia a fost domeniul care le-a atras cel mai mult atenția și au muncit mult, am văzut asta, chiar și în atelierul de fotografie pe care l-am avut cu ei. Au vrut să descopere mult mai mult, să învețe mult mai mult și să arate ceea ce au făcut. Fotografiile pe care le avem expuse în seara asta, aici, sunt făcute de ei și acest aspect, este un pas foarte mare pentru ei. Ce mai pot spune e că au învățat pe teren să fie niște mici jurnaliști comunitari. Au învățat care sunt responsabilitățile unui jurnalist și ce trebuie să facă.”

 

Cristian Moldovan, elev în clasa a VIII-a la Școala Nicolae Iorga, a fost primul care s-a înscris să ia cuvântul atunci când am lansat invitația de a ține un discurs în cadrul evenimentului Cafe Journalism for Justice: StReEt Talks. A vorbit despre experiența ca jurnalist comunitar în cadrul proiectului Școala de Jurnalism Comunitar STReEt: „ Aș putea să vă spun că e un lucru care trebuie urmat. Trebuie ca toată lumea să încerce acest lucru. Din cauză că, la început, nu m-am gândit că îmi doresc să ajung ceva. Am vrut să încerc. După ce am ajuns la mai multe întâlniri, ieșiri pe teren, am început să mă specializez în mai multe domenii. De exemplu, așa plimbându-mă pe teren și făcând fotografii, am ajuns să mă pricep mai mult în filmare și am dat de persoane pe care le-am întrebat dacă îmi pot da niște indicii, niște chestii, indicii care să mă ajute să filmez mai bine, să trag cadre mai ok. Am învățat o grămadă de chestii, doar întrebând persoane. Este ceva foarte bun pentru mine, fiindcă la început nu povesteam mai deloc și, acum, dacă mă pui pe stradă să întreb 20 de persoane, de exemplu, părerea lor despre un anumit obiect, am curajul să fac asta. Înainte nu avem. Am început să cer persoanelor interviuri, să întreb persoanele dacă vor să fie fotografiate, dacă vor să le apară fața sau chestii de genu. Țin minte, că odată, când am fost pe teren, am întrebat un cuplu dacă nu vor să le fac o poză de profil. Am prins foarte mult curaj și vă sugerez să încercați.”

 

Ema, elevă în clasa a VII-a la Școala Nicolae Iorga și membru al Clubului EduPlus, a vorbit la evenimentul Cafe Journalism for Justice #8 despre experiența și activitatea ei în cadrul proiectului Școala de Jurnalism Comunitar StReEt: „La început când am auzit de clubul de jurnalism comunitar m-am gândit că vreau să mă duc numai pentru fotografie, ca să învăț să fac fotografii. Dar mi-am dat seama că a început să mă intereseze problemele apărute în mediu sau cele pe care le-am găsit pe teren la Someș Delivery. De exemplu, am întâlnit o problemă legată de parcul de câini, din cauza unei guri de canal neastupate, am făcut fotografii și am făcut plângere, fără clubul de jurnalism comunitar. ”

În urma acțiunii făcute de Ema și de o prietenă, după ce un câine a căzut în canalul descoperit din parc, problema sesizată a fost rezolvată, canalul fiind acoperit.

Acțiunile fiecăruia dintre noi pot modela spațiul public într-un mod frumos atunci când nu trecem cu indiferență pe lângă problemele pe care le vedem în jurul nostru, iar Ema a înțeles asta.

 



Leave a Comment