Antonescu – Iohannis poate fi o alternativă de vot la PSD care să scoată românii din case chiar şi pe viscol?

303083_279476998741107_2113169384_nEIN, ZWEI…
V-am mai spus cred de v-am plictisit, că nu gîndesc nicio secundă că aş avea vreo pretenţie de analist politic. Ferească Sfîntul!
Dar să vă spun ce cred eu despre una, sau despre alta aşa cum le percep cu bostanul ăsta ce ţine loc de cap urmărind cu detaşare hărmălaia iscată pe o temă, asta chiar am curaj!
Să vorbim deci despre subiectul zilei – ruperea USL…
Aşa cum le turuie aparatele vorbitoare foştilor mei colegi de partid – cu care sunt perfect de acord şi ştiu că mulţi români gîndesc la fel fără a fi nicio secundă „băsişti” – alianţa asta împotriva firii pe care am înjurato copios la vremea ei, nu-şi mai avea sensul.
Nu-şi mai avea sensul, nu că nu am mai fi vrut noi cei mulţi să facă gagii ăştia ce promiseseră – adică să-i ia gîtul lui Băse şi să guverneze în armonie ţara – dar ea a fost trişată încă de cînd noi mergeam ca tîmpiţii să le dăm votul crezînd în buna lor credinţă şi intenţie.
Încă de pe atunci – înainte de a fi fost validaţi – pe băieţi „îi luase liftul” şi i-a dus în nori! Ştiţi bine ce-au făcut de dragul legitimării în faţa forurilor europene şi nu numai. A căzut Ponta în genunchi la Bruxelles şi a venit cu o listă de „menu” care de fapt le-au anulat victoria.
Apoi pactul ăla de coabitare cu Băsescu făcut sub privirea lui Antonescu, dar fără aprobarea sa care ar fi trebuit să desfiinţeze pe loc acea Uniune împotriva naturii, apoi dorinţa lui Ponta de a coopta şi UDMR la guvernare blocată de liberali, numirile de procurori băsişti pe funcţie, care iar a făcut pe liberali să mîrîie, însă erau prea aproape de formarea guvernului ca să fi rupt pe loc alianţa şi cîte şi mai cîte…
Per total, dacă e să ne luăm după îndîrjirea cu care liberalii au arătat aseară că era logic şi normal să iasă din mocirlă şi să facă un duş cu apă curată şi săpun după un an jumate de guvernare ce nu respecta visurile şi promisiunile făcute electoratului, totul este cît se poate de logic.
Este evident că noi românii suntem îndobitociţi de stilul şi „modelele” ce le-am avut în faţă timp de un sfert de secol de libertate, cînd ne-am obişnuit să fim mînaţi ca cireada de vite de la o păşune politică la alta, fără a mai avea discernămîntul de a mai trece prin filtrul gîndirii promisiunile făcute de cîte un „Escu” sau altul….
E foarte clar că în acest fel oricum nu se mai poate continua şi îndobitocirea neamului este cert o racilă a comunismului care a infectat urît de tot sîngele poporului.
Poate multora vi se pare că între PSD şi PDL există vreo deosebire. Nu. Ambele partide îşi au sorgintea în FSN care a adunat imediat după „revoluţie” toţi activiştii şi securiştii fostului PCR care aveau cheag, dar nu-şi puteau scoate la iveală averea şi dorinţa de îmbogăţire.
Ca să nu mai lungesc inutil slovele, viaţa de rahat trăită azi de majoritatea, se datorează paradoxal, tot acestei populaţii.
Liberalii – cu escrocii şi oportuniştii care s-au infiltrat şi la ei în partid – au reuşit totuşi să menţină o doctrină, adaptată cumva la epoca contemporană datorită unor „oameni de legătură” între generaţii de genul lui Radu Cîmpeanu, sau Mircea Ionescu Quintus, Lăzărescu şi alţii ca ei care s-au stins între timp.
S-a păstrat deci flacăra vie care s-a predat în ultima clipă altor generaţii. Pe cînd la partidele apărute după 90 – înafară evident, de PNŢcd – ce doctrine să existe cînd toate îşi trăgeau seva din PCR şi oricum o învîrteai, toţi vorbeau la fel şi aveau acelaşi stil…
Este singura noastră şansă, este al 12-lea ceas să ne trezim şi să ne lepădăm de Satana! Este foarte greu şi trebuie înţeles faptul că lupta liberalilor sub conducerea lui Antonescu are foarte, foarte mulţi duşmani!
Cine e prost să nu perceapă că ăştia chiar sunt cu toţii anticomunişti, că ăştia chiar vor o democratizare reală a societăţii, dar efectiv încă nu sunt destul de puternici, încă au mulţi duşmani infiltraţi şi în interiorul partidului, dar şi înafara lui. La noi încă prinde discursul demagogic specific comuniştilor care vorbesc şi acţionează în mod colectivist fără ca să-şi asume cineva o responsabilitate şi lumea este obişnuită să asculte doar acest tip de discurs şi să creadă numai aceşti falşi democraţi care încă doresc ca în comunism să muncească unii şi alţii să-şi aroge meritele.
E clar că PSD-ul este acum cel mai mare partid din România, dar este foarte evident că nu mai este nicicum ceea ce a fost în anii 90 şi că pe măsură ce se înoiesc generaţiile, bazinul său social va scădea vizibil.
Şi atunci, ce rămîne? Păi rămîne o MAJORITATE a populaţiei antipsd! Pînă acum ea a fost disipată la liberali, la PDL şi la aceia nehotărîţi care nu au votat nefiind dumiriţi care ar fi cei mai convenabili.
Dacă tot din diferite motive pe care nu stau să le analizez acum USL-ul nu a reuşit să-şi contureze promisiunile făcute, iar PNL – partid pe jumătate numeric faţă de PSD – simte că ei pot mult mai mult, dar nu au pîrghiile necesare alături de actualii aliaţi care se află peste tot la butoane, s-au hotărît în sfîrşit să-şi asume riscul şi să iasă din această construcţie care nu duce nicăieri decît spre o fundătură.
E clar că pesediştilor le-a trecut imediat prin minte după ce şi-au văzut sacii în căruţă că sunt atît de mari şi de puternici, încît pot şantaja pe liberali.
Ei, bine, de mult am spus în partid sau am scris, că politica cea corectă ce trebuie adoptată este ruperea totală de alţii şi urmarea drumului propriu cu pierderi inevitabile, dar cu tenacitate şi persuasiune ce vor aduce izbînda.
A fost ideea lui Crin(?) să-l copteze în partid pe sasul Iohannis, un om cu o mare reputaţie de bun administrator, de om corect care nu s-a mînjit manipulînd sume mari de bani, care nu a devenit „baron” şi care este perceput de toţi românii întruchiparea disciplinei şi preciziei prusace, fără de care în acest moment nu am putea schimba azimutul…
Dacă aţi obsevat, de la formarea USL-ului încoace, liberalii au introdus în mintea alegătorilor noţiunea de tandem: preşedinte – premier, astfel încît să-ţi formezi o idee despre ce ar putea şi ar vrea acea echipă.
Deocamdată, deranjul e mare, pentru că mulţi hăulitori din două entităţi media le cîntă în strună lui Ponta şi aliaţilor săi de carton. Nu ştiu ce rezultat vor obţine liberalii la europarlamentare făcînd acum acest pas, pentru că acum e fiecare pentru fiecare şi s-ar putea ca efectul denigrării Antenei 3 şi Romaniţa TV să dea roade ca să facă iarăşi o injecţie cu ser de îndobitocire la cei care nu au discernămînt să-şi folosească gîndirea, dar fiţi convinşi că gestul liberalilor le va mări considerabil capitalul politic pînă la toamnă.
Ideea lor de marketing politic este aceea de a cîştiga – şi sigur asta se va întîmpla – electoratul „antipsd”, care este considerabil mai mare decît cel al lui Ponta şi eu cred că va urma o perioadă de urgie care va slăbi şi rîndurile PSD-ului şi va slăbi imaginea acestui partid în ochii propriului electorat. Astfel şi din votanţii tradiţionali ai lor vor fi destui care, deschizînd ochii, vor vedea un tandem viabil ce prin bun simţ, onoare şi disciplină vor încerca să schimbe complet clasa politică şi să europenizăm cu adevărat şi România.
Fiţi sigur că dacă „neamţul” ar fi premier şi de exemplu Renatte Weber ministru de externe, peste noapte lumea civilizată s-ar putea uita altfel la noi.
Şi dacă cu ei Gyorgy Frunda vine ministru la Justiţie fiind cooptaţi la guvernare şi UDMR, vă supăraţi cumva?
Da, se supără mulţi din cei învăţaţi să jefuiască, dar cu unul ca Antonescu care să stea cu echidistanţă în limitele constituţionale în banca lui la Cotroceni şi cu un Guvern echilibrat compus din mulţi tehnocraţi, vă spun eu că în România se va putea face – la început cu bîta – chiar o ţară de locuit.
Eu am convingerea că în calitate de Prim Ministru, „Ionescu ăsta german” ar coborî milităria din pod şi ar da peste degete tuturor celor care vor mai îndrăzni să se murdărească de miere pe mîini. Începînd cu miniştrii săi şi terminînd cu Şeful de Post de la Gheboaia.
Şi atunci vă întreb: nu credeţi că acest tandem anunţat: Antonescu – Iohannis poate fi o alternativă de vot la PSD care să scoată românii din case chiar şi pe viscol?

Gabriek Mihaila

Subscribe To Our Newsletter

Radu Zlati, mult prea domn pentru Ponta

Domnule președinte de ședință, doamnelor și domnilor parlamentari, Mă adresez în special colegilor de la...

Închide