Amintiri – poveste de visat în weekend

O secundă… o clipă… un vis… sau o bătaie de aripi peste timp… timpul este termenul nostru de garanție… fiecare om are timpul său… și fiecare timp are oamenii lui… fiecare clipă trăită și nu doar trecută peste noi poate însemna atât de mult în viața unui om încât să dăinuie peste timp devenind o amintire de preț, care să facă termenul nostru de garanție să tindă spre infinit… Acestea erau gândurile lui Șerban după ce tocmai suflase în lumânarea simbolică de pe tortul său aniversar. Prietenii îi organizaseră o petrecere surpriză în grădina casei sale. Se simțea încă tânăr și plin de energie, în ciuda celor 50 de ani pe care tocmai îi implinise… mai avea o mulțime de planuri de dus la bun sfârșit… dar în seara asta nu dorea decât să se simtă bine împreună cu toți prietenii lui…

Atmosfera era efervescentă, chiar dacă muzica era cea de acum douăzeci de ani… asta nu putea decât să-i trezească în suflet amintiri mai vechi sau mai noi… iar fiecare amintire ar fi putut fi un episod dintr-un serial cu care își compara din când în când viata… Îi plăcea enorm să danseze, reușea să se detașeze de tot ce era în jurul lui în timp ce dansa, era departe de tot ce-l înconjura, undeva într-o lume doar a lui, aproape perfectă în care absolutul era atît de aproape încât îl puteai atinge… dar în seara asta, în timp ce dansa, în lumea lui pătrunseră încet, pe rând, cele mai dragi amintiri ale lui.

Sunetul telefonului îl făcu să tresară… iar după primele cuvinte rostite rămase fără glas… era chiar ea, Iulia… singura femeie pe care o iubise vreodată cu adevărat și pe care încerca s-o uite de mai bine de un sfert de secol… își petrecuse jumătate din viață iubind-o… Iubirea lor se oprise undeva în timp și rămăsese suspendată deasupra prăpastiei care i se formase în suflet după ce Iulia a ieșit din viața lui… și dintr-o dată își dădu seama că toate eforturile lui fuseseră zadarnice și că nu încetase nici o clipă s-o iubească… se cunoscuseră exact cu 25 de ani în urmă, de ziua lui, era singur alergând pe plajă, când simți pe cineva în urma lui… era Bonzo, câinele Iuliei, un pui de ciobănesc belgian extraordinar de simpatic. Prietenia lor se legase pe loc, formând în scurt timp un trio de nedespărțit… iar iubirea lor, care se născuse la malul mării, îi luminase lui Șerban viața.

Șerban privi în jurul lui și totul i se părea acum un vis. Pe terasa acoperită cu viță-de-vie, Gelu dansa cu Mona. Erau cei mai buni prieteni ai lui, fuseseră colegi din clasa întâi și făcuseră împreună o mulțime de șotii. Mai târziu, în timpul liceului, se îndrăgostiseră toți trei: Gelu și Șerban de Mona, iar Mona de Victor… cu care era acum măritată. Gelu o cunoscuse în timpul facultății pe Cristina, cu ocazia unui spectacol pe care el îl organizase iar ea cânta la chitară. El avea un umor nebun, căruia Cris nu-i putuse rezista… De fapt, Gelu și Șerban adorau să facă farse și să lanseze provocări celor care nu-i cunoșteau prea bine, dar în același timp știau că-și pot spune orice și se puteau baza oricând unul pe celălalt.

După ce Șerban se întoarse cu Iulia de la mare, cei șapte formară un grup de nedespărțit, în frunte cu Bonzo, petrecându-și împreună o bună parte din timpul lor liber. Vara, după ce-și umpleau sufletele cu farmecul mării, obișnuiau să plece în munți, iar pasiunea lor comună devenise cu timpul descoperirea peșterilor neamenajate. Victor era pasionat de fotografie, nu lăsa să-i scape nici o situație inedită, iar chitara Cristinei îi făcea să-și simtă inimile bătând în același ritm.

După accidentul lui Victor, în urma căruia rămăsese imobilizat, Gelu și Șerban au început să facă plimbări lungi cu bicicletele, profitând de ocazie pentru a-și împărtăși unul altuia ideile și planurile de viitor, așa cum își încredințaseră încă din copilărie toate tainele și toate visele. Victor se refugiase în pictură,  dar grupul lor rămăsese unit, chiar și după ce Cristina născu gemenii pe care Gelu îi adorase din prima clipă.

Ecuația începuse să se complice când apăruse prima necunoscută căreia Gelu, care era un pasionat ghid turistic, nu-i rezistase și devenise de-a dreptul imposibilă când numărul necunoscutelor crescuse inexplicabil pentru ceilalți… dar o farsă pusă la cale de Șerban împreună cu Mona îl făcuse pe Gelu să înțeleagă cât de mult o rănise pe Cris.  Șerban nu-și dorise copii înainte de a-și realiza visul de a publica prima lui carte. O iubea pe Iulia, dar nimic nu era mai important decât cartea lui în acel moment. Plecarea neașteptată a Iuliei din viața lui îi lăsase un gol imens în suflet nereușind să înțeleagă ce se întâmplase de fapt. Iulia îl rugase să n-o mai caute și chiar dacă nu-i respectase dorința, Șerban nu reuși s-o mai găsească. Atunci se hotărâse s-o uite, dar acum, dintr-o dată, vocea Iuliei îl trezi din visare… și o auzea atât de aproape… atât de dureros de aproape… vocea care îi răscolise într-o clipă toate aceste amintiri… O atingere pe umăr îl făcu să se întoarcă și scăpă telefonul din mână… în fața lui stătea chiar Iulia, zâmbind, alături de un tânăr care îi spuse: „ La mulți ani, tată! ’’  … în timp ce îi oferea primul său roman, „ Amintiri ’’…