Alegerile celor nealeși sau despre cum poporul își ghilotinează periodic aleșii

Alegerile au devenit, mai mult decât oricând, alegerile celor nealeși, a celor nealeși – de neales. Pentru ca să fii ales, în sensul de ,,desemnat prin vot”, ar trebuie mai întâi să fii ales, în sensul de a fi un om remarcabil, distins, deosebit, ilustru. Eligibilii noștri politicieni au prea puțini calitatea de oameni aleși, ceea ce transformă alegerile într-un ,,freak show” al vanităților publice, un bâlci al deșertăciunilor, un spectacol grotesc al minciunii și prostiei ridicate la rang de mare artă.

Cetățenii nu s-au îndepărtat de politică, ci politica de cetățeanul obișnuit, simplu, ce constată scârbit că scena electorală a devenit o banală scenă de circ pe care le sunt prezentate diverse animale politice ce-și fac imperturbabile, autiste, numărul electoral: maimuțoi, papagali, hiene, lupi de uscat și de mare, buldogi și pitici de circ – efemeridele unei luni în care cu toții sunt dușmani, urmată de perenitatea unor îmbârligături de cozi și de afaceri transpartinice post-electorale.

Toate cunoștințele cu care intru în contact de aproape o lună încoace sunt permanent agasate de activiștii de partid din stradă, de pe Facebook, toți se întreabă cu cine să voteze, cu toții ar vota la modul sincer, dar nu știu cu cine. Se pare că toată campania electorală este ineficientă ba chiar din contra, contraproductivă; nu mai are capacitatea de a influența decizia alegătorilor, manipularea evidentă doar îi dezgustă și irită. Însă foarte multă lume urăște sincer și din ficat PD-ul, oamenii fiind afectați direct și personal de ,,buna” guvernare portocalie de până acum. Deci nu se pune în niciun caz problema ca oamenii să voteze masiv candidații, nealeșii de neales din partea fostului partid portocaliu de guvernare. Pe candidații din partea USL, a fostei opoziții a fostei puteri, oamenii de rând, neimplicați politic, neapropiați zonei politice, cetățenii prea ocupați de viața lor personală și profesională, preocupați de grijile zilei de mâine, nu îi cunosc. Și nici pe aceștia nu îi apreciază, considerându-i ,,aceeași mizerie”.

Vocea străzii murmură de aproape o lună încoace că alegerile sunt o mizerie, că cei ce candidează sunt niște nenorociți, că e o sfidare și o minciună scuipată în față toată campania, cu bannere și fluturași ce vor să îi ducă de nas, ce-i iau de proști și de fraieri. Strada a asistat la guvernările tuturor, ale tuturor împreună cu toți, în toate variantele și combinațiile, și acum, prin comparație, omul simplu spune că totuși, parcă, deși toți au fost niște mizerabili, niciunii nu au fost atât de ordinari, de hoți și de batjocoritori ca pediștii. Niciunii nu le-au băgat mâna în buzunare atât de mult. Doar că… nu prea au ce vota, nu au alternativă. Ura va scoate însă la vot oamenii – pe unii dintre ei – care îi vor sancționa pe cei ce i-au urât în ultimii ani și i-au guvernat cu incompetență, fraudă și dispreț. În aceste condiții, alegerile devin adevărate tribunale ale poporului, ce-și pedepsește astfel vinovații, prin aruncarea lor la tomberonul istoriei. Iar câștigătorii aleși – nealeși devin doar instrumente de blam și ostracizare în mâna unui popor exasperat și dezgustat la maxim de foștii puterii.

Lumea votează pentru a sancționa, motivul principal al alegătorului fiind ura. Această stare de fapt favorizează acum USL, ce beneficiază din plin de valul puternic de repulsie al populației contra PDL. Aversiunea însă e o forță perversă, ce te poate și urca dar și coborî foarte repede și ușor, dacă nu ești capabil să o alini și să o controlezi după ce câștigi prin intermediul ei. USL, odată instaurat la putere, va trebui să domolească, să stingă ura cetățenilor de rând contra clasei politice, prin măsuri și oameni capabili și de bun simț, altfel această ură îi va devora la viitoarele alegeri, așa cum acum îi devorează pe pediști.

Cei nealeși prin vot pozitiv, ajunși la putere datorită votului negativ, au două posibilități: sau își dovedesc valoarea, sau se sinucid politic. Poporul e sătul până la refuz de prostia, batjocura și incompetența din spațiul public, pe banul public. Își execută la vot mereu conducătorii ce le-au ghilotinat anterior speranțele, veniturile și dreptul la o viață decentă.

Ghilotina cade din patru în patru ani. Așa că ceilalți câștigă mereu, dar dacă se comportă apoi ca ceilalți, ceilalți vor câștiga din nou la următorul ciclu electoral.