Când zgomotul dispare sau cum să îi mulțumim lui Daniel Popovici
𝐂â𝐧𝐝 𝐳𝐠𝐨𝐦𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐚𝐫𝐞 (𝐂𝐮𝐦 𝐬ă-𝐢 𝐦𝐮𝐥ț𝐮𝐦𝐢𝐦 𝐥𝐮𝐢 𝐃𝐚𝐯𝐢𝐝 𝐏𝐨𝐩𝐨𝐯𝐢𝐜𝐢)
Textul îi aparține integral lui Vasile Dâncu, un om citat, e drept dar și prea puțin citit și înțeles :
Când îl privești pe David Popovici câștigând aurul olimpic, la doar două sutimi de secundă, ai impresia că s-a întâmplat cel mai firesc lucru.Când l-am văzut învins, nu avea pe față nicio disperare: a fost doar o finală, o cursă ca oricare alta, iar el doar un băiat care înoată repede.Nici înainte de curse nu ne lasă să umflăm evenimentul sau să creștem artificial miza.
După victoria de luni, de la Paris, David a scris pe Facebook doar un lucru, simplu și clar: 𝐀𝐦𝐨𝐫 𝐅𝐚𝐭𝐢! Sigur că sutele de mii de adulatori, reali sau de complezență, nu s-au chinuit să înțeleagă maxima stoică, făcută celebră de Friedrich Nietzsche. De fapt, David a vrut să le spună tuturor că idealul este să te construiești pe tine, nedorindu-ți lucruri exterioare sau măreția câștigului trecător din competiție, ci să țintești mereu cea mai bună variantă a ta.Când toți îi mulțumeau și îl felicitau pentru ce a făcut pentru România, el, cu fruntea rece, cum ar spune poetul, ne transmitea tuturor, prin 𝐀𝐦𝐨𝐫 𝐅𝐚𝐭𝐢, că nu are sens nicio ritualizare a victoriei lui pentru că este doar de o victorie asupra propriei slăbiciuni, un nou pas în devenirea lui ca om. A luat tricolorul pe umeri, dar nu făcut vreun gest cu simbolistică patriotardă; a acceptat să pozeze, cu modestie și decență, probabil cu gândul la următoarea cursă, fără a cheltui energie pentru strigăte de victorie. Prin 𝐀𝐦𝐨𝐫 𝐅𝐚𝐭𝐢, tânărul nostru campion ne avertizează, discret, că această asumare colectivă a unei victorii personale nu își are locul aici pentru că este doar gestul lui de forță de a realiza ceva într-un haos existențial moștenit sau, cum spune filosoful german, de a „aduce un pic de frumusețe în lumea haosului moștenit”.
Este aproape greu de înțeles cum reușește acest tânăr să înțeleagă existența astfel; într-o lume în care mușchii contează tot mai mult, el aduce victorii cu ajutorul unui spirit puternic, senin, eliberat de emoții inutile sau de pasiuni vulgare.
Cred că laudele noastre exagerate îl deranjează pe tânărul campion pentru că știe sau simte că cufundarea în spiritul mulțimii este dăunătoare. De câte ori îl ascult vorbind îmi vin în minte gândurile lui Marcus Aurelius despre cumpătarea cu care trebui să îți îngrijești Sinele, fără a te lăsa sedus de nimicurile cotidianului.
Când zgomotul dispare și politicienii au terminat cu felicitările, mă gândesc cum am putea să-i mulțumim acestui tânăr minunat fără să-l bulversăm inutil, fără să ne băgăm în seamă mai mult decât este decent, fără să ne asumăm victoria lui ori să participăm la serbări făcute în cinstea lui, serbări care îl lasă rece.
Știu că Guvernul României a aprobat o suma de 130 de milioane de euro pentru a construi 44 de bazine de înot care se afla pe lista Companiei Naționale de Investiții.
M-aș bucura să aflu că îi mulțumim în felul următor:
mai facem 50 de bazine de înot în România, ca un omagiu adus marii performanțe realizate de ziua imnului României, creăm avantaje fiscale pentru companiile private care susțin, financiar, performanțele tinerilor sportivi, acordăm burse de excelență olimpică și elevilor din învățământul primar pentru că fundamentul unui campion, de cele mai multe ori, se pune la vârste mici.Să îi mulțumim în felul acesta lui David și nu doar azi sau mâine, să avem în minte că David poate fi oricare copil sau tânăr, dacă este susținut: „Dacă eu am putut, absolut oricine poate: oamenii obișnuiți pot să facă lucruri extraordinare”.
Despre Autor
