A fost odată fotbal în România, Cupa Campionilor Europeni a fost câștigată de Steaua în 1986

Finala Cupei Campionilor Europeni s-a disputat la Sevilia, pe Estadio Ramón Sánchez Pizjuán, la data de 7 mai 1986. Aceasta a fost câștigată de Steaua București, după ce Helmuth Duckadam a reușit să apere patru lovituri de departajare, mai târziu el fiind numit „Eroul de la Sevilia”. STEAUA (antrenori: Em. Jenei și A. Iordănescu): DUCKADAM – IOVAN, BUMBESCU, BELODEDICI, BĂRBULESCU – BĂLAN (min. 73 IORDĂNESCU), BALINT, BÖLÖNI, MAJEARU – LĂCĂTUȘ, PIȚURCĂ (min. 112 RADU II).

De atunci, de aproape 40 de ani, nici o echipă românească nu mai contează în Europa. La nivelul echipei naționale, ne batem de la egal la egal cu Kosovo, Belarus, nu cu Spania, Germania sau Italia. Asta deorece nu mai avem fotbal la nivel de club, singura echipă din primăvara europeană, CFR Cluj, fiind eliminată de Lazio Roma.

Cineva din Europa câștigă bani din statutul de colonie umilă a fotbalului românesc prin lipsa performanței. Toate echipele mari din Europa câștigă bani serioși prin performanță. Așa, ne uităm cu jind la Liverpool, la Arsenal, la Chelsea, la Lazio, înghițind în sec. De la masa bogaților, poate luăm niște firmituri. Asta e mentalitatea azi, în 2023, în România.

Din acest motiv, trebuie înjurat cu sete Vasile Dîncu, e prea elitist pentru statutul de colonie fobalistică a țării. Steaua nu trebuie să aibă nici o șansă ! Vasile Dîncu e prea intelectual, îi plac cărțile, nu manelele. Deoarece România trebuie să rămână la statutul pe care îl are, forța de muncă românească să plece la export, iar noi, microbiștii, să ne bucurăm că poate nu ne umilește Kosovo. Patrioții adevărați, intelectuali, au fost întotdeauna izgoniți din țară. Rezonăm ca națiune exact cu conducătorii pe care i-am ales !

Probabil că dacă nu rezonez cu mitocănia, fac parte din Statul Perpendicular. Că Paralel sunt cu prostia, vulgul și impostura care ne domină viețile. Nu sunt nici copil minune, nici Horia de la Cluj, Nu râgâi la unison cu tot mârlanul ,după mici cu bere, așa că dați-mi una de mamă, că tot public ce a spus omul :

𝗘𝘀𝘁𝗲 𝘃𝗼𝗿𝗯𝗮 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝗮𝘁𝗲!

Una dintre sarcinile politicienilor și a celor trimiși de către cetățeni să îi reprezinte în Parlament este să facă dreptate acolo unde lucrurile sunt strâmbe pentru că au fost făcute strâmb sau pentru că realitatea a evoluat și s-au creat inegalități.
Dar, la noi, în multe situații, chiar dacă vedem că există o situație care nu este normală, care este profund nedreaptă, ne uităm la ea ca la drobul de sare și ne consolăm că nu se poate face nimic.

Modificarea la Legea Sporturilor pecare am inițiat-o, în urmă cu câteva zile, încearcă să reinstituie o normalitate.
Da, normal este ca toti sportivii sa aibă șanse egale la performanțe, cel puțin din punctul de vedere a legilor sau regulamentelor. Chiar dacă nu ne naștem egali, chiar dacă nu avem medii care să producă echitate, nu este normal ca legile sa ne oprească să participam la competiție. În sport trebuie ca performanța să fie ultimul criteriu care decide campionii și clasamentele. Sportul a reușit să creeze eroi ai națiunilor din copii desculți și să unească oamenii sub drapele.
Sportul nu acceptă să faci campioni prin lege și nici să obții performanțe prin decrete de stat. Sportul este un teritoriu al egalității atunci când oferă fiecăruia o șansă. Măcar una de principiu, șansa de a te alinia la start.
După 30 de ani, de ce vrem să pedepsim cluburile departamentale care au adus României sute de medaliiolimpice, mondiale și europene? Da, astăzi atributul de profesionist se asociază performanței și este normal să fie așa. Dar profesionalismul se referă la statutul sportivului, nu la sursa banilor! Cu ani în urmă, m-am supărat pe o mare campioană a României, provenită dintr-un club departamental, pentru că se plângea că primăriile sau Consiliile județene finanțează sportivi, iar sportivii de la Steaua sau Dinamo sunt dezavantajați. Nu-mi venea să cred că nu înțelege că marile cluburi de la București și-au clădit și încă își clădesc performanța culegând talentele din toată țara și așa a crescut România în sport.
La fel de mare nedreptate este și atunci când, din cealaltă parte, se spune că cei finanțați din fonduri publice nu pot să participe la anumite competiții.
Dacă ne referim la fotbal, dar nunumai aici, să nu fim ipocriți: fără banii din fondurile publice ale primăriilor, consiliilor județene sau ale altor entități publice, numărul echipelor s-ar diminua drastic, încât nu am avea campionate de fotbal, handbal, baschet, volei etc. Dacă puținele echipe care au finanțare privată exclusivă vor să îi elimine pe cei finanțați de la bugetele publice este o opțiune, dar nu ar mai avea cu cine să joace pentru că ar dispărea competiția în sine.
Prin modificarea propusă de mine, alături de ceilalți doi colegi, fotbalul nu se întoarce în comunism, cum am văzut că se spune zilele acestea, ci urmărim să se poată folosi, legal – evident, toate resursele posibile pentru ca sportul să poată să mai existe în condiții decente.
Astăzi, sportul din România este tot mai sărac și nu mai are nevoie și de bariere artificiale pentru a accentua această situație.
Însă această modificare NU SE REFERĂ DOAR LA FOTBAL; această modificare deschide calea pentru ca o serie de sporturi care altădată au dat performanțe importante pentru România să poată reînvia.
Astăzi, statele naționale finanțează sporturile pe care le aleg și nu întotdeauna banii trec prin bugetul Ministerului Sportului, așa cum își doresc birocrații.
Să nu cădem în capcana celor care spun că doar România are cluburi finanțate din bugetul public.
Nu doresc să polemizez cu cineva, nici să fac dedicații cuiva, prin această inițiativă, pur și simplu este nevoie ca, măcar din când în când, să ne gândim să îndreptăm lucrurile care sunt strâmbe în societate. Știu, poate aceasta este un lucru mic, nu rezolvă marile nedreptăți existente în societatea noastră, dar fiecare putem încerca să facem ceva.
Îi înțeleg pe cei care se simt lezați în vreun interes de moment, dar sunt convins că vor înțelege și ei că nimeni nu pierde, ci toată lumea ar putea câștiga, dacă ne uităm cu bună credință la acest gest al meu.

Și pentru că totul se întâmplă în Săptămâna Mare, urez Sărbători fericite tuturor, persoane juridice de drept privat, de drept public, sportivi și antrenori, susținători și administratori, galerii rivale, oameni buni, prieteni și neprieteni. Cu toții avem dreptul la lumina și pilda Învierii, cu toții putem să ne schimbăm, să îndreptăm greșelile și să aspirăm spre dreptate și libertate. Fără dreptate și libertate, viața socială este un infern. Hristos a Înviat!