E vremea darurilor și dăruirii. Căci e momentul în care, mai mult ca oricând, trebuie să ne amintim de Darul primit de noi toți acum 2022 de ani: Darul Înfierii!
Mâine, la utrenie se va cânta: „Asemenea la chip cu amestecarea cea de jos din țărână făcându-Te, Hristoase, și cu împărtășirea trupului căzut, L-ai împărtășit pe acesta de firea dumnezeiască, om făcându-Te și rămânând Dumnezeu, Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.” (Canonul întâi, Cântarea a 3-a).
Această cântare îmbracă poetic adevărul și esența fundamentală a creștinismului sintetic exprimată de Sfântul Irineu de Lungdunum: „Cuvântul lui Dumnezeu, din preabogata Sa iubire de oameni, S-a făcut ceea ce noi înșine suntem, pentru a ne face ceea ce El însuși este”. Celor căzuți, „Cuvântul le spune, tâlcuind dăruirea harului Său” „Eu am zis: Dumnezei sunteți și fii ai Celui Preaînalt” (…) căci aceasta S-a făcut om Cuvântul, și Fiul lui Dumnezeu, fiu al omului: ca, unindu-se omul cu Cuvântul și din aceasta primind înfierea, să se facă fiu al lui Dumnezeu.”
Același lucru îl spune în cuvinte aproape identice și Sfântul Atanasie cel Mare: „S-a întrupat, ca noi să fim îndumnezeiți (să ne facem dumnezei). (…) A luat trupul creat și omenesc ca, înnoindu-l în calitate de Făcător, să-l îndumnezeiască în Sine, și așa să ducă în Împărăția cerurilor pe toți după asemănarea Lui. Dar nu s-ar fi îndumnezeit omul (…) dacă Fiul n-ar fi fost Dumnezeu adevărat. (…) Căci de aceea s-a făcut unire, ca omul prin fire să se unească cu Cel prin fire Dumnezeu și mântuirea omului și îndumnezeirea lui să fie sigure.”
La fel și Sfântul Chiril al Alexandriei ne tâlcuiește taina înomenirii lui Dumnezeu: „Cuvântul S-a făcut ceea noi suntem, ca să ne facă părtași la ceea ce El Însuși este (…) El a luat cele ale noastre ca să ne dea în schimb cele ale Lui”, spunându-ne că „era necesar ca Hristos să fie deopotrivă Dumnezeu și om, pentru ca omul să poată fi îndumnezeit: dacă Hristos nu era Dumnezeu, El nu putea să preschimbe comunitatea noastră căzută în noblețea Dumnezeiască”, „dacă El nu era de o ființă cu Tatăl, noi n-am fi fost părtași ai firii dumnezeiești.”
Mai amintesc aici doar ce ne spune și Sfântul Grigore de Nazianz care, vorbind despre Nașterea Domnului, despre Întrupare, a înfățișat-o ca temei al îndumnezeirii: „Când Dumnezeu S-a făcut om, omul s-a făcut dumnezeu” afirmând în mod radical: „Cuvântul este pe atât om pentru tine, cât te faci tu dumnezeu din pricina Lui”!
De aceea, fraților, e vremea mai mult ca oricând să fim asemenea Celui care Se naște azi, asemenea Dumnezeului cu care El Însuși ne-a făcut una: buni, iertători și milostivi!
Și gata de sacrificiu, ca EL! Jertfelnici pentru Adevăr și pentru aproapele nostru!
Dăruiți și dăruiți-vă și veți fi dumnezei!
Sărbători într-Adevăr fericite!
Dan Chitic
About Author
More Stories
„Blonda lui Boc”, din nou „pe felie” !
I-a reținut 24 de ore !
Tancuri Abrams în Ținutul Secuiesc ! Începe !