Arborele genealogic a lui Emil Boc denotă că ai săi au colaborat strâns cu Securitatea

Personalitatea, aprecierea oamenilor și tenacitatea lui Teodor Șușman îl făcea periculos noul regim, miliție, securitate. Noul regim instaurat la 1944 și nu îi convenea un om de anvergura lui Teodor Șușman, motiv pentru care noile organe de poartid și de stat au făcut toate demersurile pentru înlăturarea sa din viața socială prin metoda încarcerării. La 18 august 1948 o echipă de jandarmi a mers la domiciliul lui Teodor Șușman cu scopul de a-l aresta. Teodor Șușman, a simțit că se pune la cale arestarea lui și a plecat de acasă. În această situație echipa de jandarmi l- a arestat pe fiul său, Avisalon. Acesta a reușit să evadeze și s-a întâlnit cu tatăl său. Cei doi au pus bazele grupului de partizani anticomuniști. Raziile desfășurate la Răchițele în acea zi, au vizat pe apropiații și rudele lui Șușman. Aceste razii au eșuat și au avut ca rezultat creșterea numărului de personae care s-au alăturat grupului de partizani Șușman. În perioada de început, grupul de partizani „Teodor Șușman” era definit de organele de partid și de stat, securitate, ca o „bandă cu caracter pur politic” și era format din 9 persoane: Teodor Șușman senior, Teodor Șușman junior, Traian Șușman, Avisalon Șușman, Ioan Popa, Ioan Bortoș, Teodor Suciu, Ilie Lazăr (Jeru) și Nuț Lazăr (Mirghiș). ADEVĂRAȚI OAMENI, CARE AU ALES SĂ LE FIE FRAȚI MUNȚII ȘI PĂDURILE ȘI ”SORĂ CONFIDENTĂ” MOARTEA. În prima fază membrii grupului erau înarmați (arme de vânătoare, arme militare tip ZB, carabine ungurești, pistoale, muniția aferentă, grenade și un binoclu.) și au stat în zona Răchițele, păstrând permanent legătura cu satul. În noiembrie 1948, Teodor Șușman sn. și o parte din grup a părăsit zona Răchițele și s-a deplasat spre Padiș (Munții Bihorului) unde și-au plănuit să ierneze. Însă o acțiune a Securității de terorizare a satului prin bătăi ale sătenilor care nu dădeau relații despre grupul de partizani Șușman, distrugeri ale gospodăriilor. Această razie s-a finalizate cu arestarea lui Traian Șușman. Partizanii și-au schimbe planurile au revenit în zona Răchițele, unde au rămas pe timpul iernii 1948-1949, fiind găzduiți în sat de cunoștințe și rude. Între 1948 și primele luni ale anului 1950 activitățiile securiștilor în această zonă au fost mai puțin intense, nu foarte frecvente și fără a se solda cu repercursiuni asupra populației satului. Acest lucru, probabil se datora și faptului că a mai apărut un grup de partizani cu acela și numede familie Grupul lui Gheorghe și Leon Șușman (de la Poșaga).Însă între cele două familii nu au existat relații de rudenie, iar colaborarea a existat doar foarte puțin, în prima parte a activității celor din urmă. În această situație unii membri ai grupului Teodor Șușman au plecat în comuna Libling (jud. Timiș) unde au prestat munci sezoniere. Începând cu anul 1950 acțiunile miliției și securității s-au intensificat atât ca număr al efectivelor cât și ca represalii, prin înființarea de posturi de urmărire, executarea de patrulări în teren și printr-o activitate informativă puternică și racolare de săteni care să colaboreze cu miliția și securitatea. Aceste acțiuni ale organelor de stat comuniste au avut ca rezultat faptul că satul Răchițele a trăit o perioadă de teroare. Zeci de persoane au fost anchetate și bătute până la limita rezistenței fizice pentru a oferi informații despre partizani. În contextul redimensionării eforturilor de „lichidare” a grupului Teodor Șușman, anul 1950 a fost pentru familia Șușman unul deosebit de nefast: Catrina, soția lui Teodor, a murit în împrejurări neelucidate, iar ulterior, cei doi copii mai mici, Emil și Romulica, au fost reținuți, condamnați și apoi deportați în zona Fetești. Cei doi nu s-au mai întors niciodată în Răchițele. Să nu uităm de ”contribuțiile” lui Petru Purcel, un argat a lui Teodor Șușman și Suciu Paşcu bunicul lui Emil Boc , primarul din Cluj-Napoca. Cei doi au fost vajnici colaboratori ai securității. În același an 1950, Tribunalul Militar Cluj a judecat și condamnat în contumacie partizanii grupului Teodor Șușman senior. Acesta a primit 15 ani muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea averii, desigur ceea ce a mai rămas după ce l-a jefuit Suciu Paşcu, bunicul lui Emil Boc, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale, tâlhărie, deținere ilegală de arme, constituire în „bandă politică înarmată”. În mod simbolic, în gospodăria lui a fost stabilit postul local de Miliție și Securitate. Iarna anului 1950 a fost una fără probleme majore, Teodor Șușman împreună cu fii săi Teodor jr. și Avisalon s-au adăpostit în Răchițele. Miliția și securitatea au făcut ceea ce știau mai bine să facă, și-au îndreptat iar acțiunile represive ale împotriva populației. Dar nici aceste acțiunii nu au dus la rezultatul scontat de miliție și securitate. În iarna anului 1951 foarte multe familii din zonă au avut de suferit în urma represaliilor autorităților și a terorii generalizate. În dimineața de 15 decembrie 1951 la postul de Miliție din Răchițele s-a prezentat un localnic, care a anunțat că în șura sa este cineva care doarme cu arma lângă el. S-au deplasat imediat 5 securiști și 13 milițieni cu 7 câini. Înăuntru a fost găsit Teodor Șușman senior, „împușcat în tâmpla dreaptă cu un pistol Staer…” Populația care se adună între timp a recunoscut că „individul împușcat”. este Teodor Șușman din Răchițele”. Cadavrul a fost transportat la Postul de Miliție, i sa făcut autopsie și a fost aruncat într-o râpă din apropierea propriei case. Ancheta miliției și securității arată că Teodor Șușman a recurs la gestul sinuciderii într-un moment în care, se poate presupune, ajunsese la psihice limitată ale suportabilității, dar și din cauza mustrărilor de conștiință pe care le avea pentru numeroșii consăteni care suferă în beciurile Securității pentru că îi ajutaseră. Aceasta este versiunea oficială a decesului lui Teodor Șușman. Însă modalitatea în care a fost găsit cadavrul, adică cel care a venit la miliție, nu este consemnat nicăieri numele lui. Descrierea locului unde a fost găsit cadavrul. Adresa la care a fost găsit….. Foarte multe elemente, chiar a unei anchete comuniste, lipsesc…..În rest totul e tăcere. Moartea lui Teodor Șușman nu a însemnat și sfârșitul grupului pe care la condus. Grupul de partizani au mai acționat în zonă. Însă și acțiunile miliției și securității de prindere a partizanilor au continuat în anii următori. Grupul s-a destrămat în timp, datorită prinderii unor membri (Gheorghe Mihuț Lucreția și Mihai Jurj, Oneț Roman) sau prin moartea altora (Ioan Bortoș, Ioan Popa, Teodor junior. și Avisalon Șușman). Abia la 2 februarie 1958, prin moartea fraților Teodor Șușman jr. și Avisalon Șușman grupul era considerat lichidat. Au urmat, însă, alte arestări și multe condamnări ale celor care i-au susținut pe partizani. După 1958 pe Vlădeasa s-a așternut liniștea. Despre existența partizanilor mai „mărturisea” doar „raiul lui Șușman” din Răchițele, gospodăria care a continuat să atragă atenția celor care poposeau pe acolo. Însă, datorită, încărcăturii simbolice puternice ca rezistență anticomunistă pe care o avea a fost distrusă de organele de stat comuniste.
Epilog. În 22-24 iunie 2010, la exhumarea lui Teodor Șușman senior, au fost identificate 6 gloanțe (unul în zona craniului și alte 5 în zona corpului). Cel din craniu era în partea din spate. ”Sinucidere”. Concluziile și eventualele scenarii le trageți dumneavoastră. Restul e tăcere……și un SINCER DIN SUFLET UN MARE OMAGIU ȘI MAI MULTE LACRIMI PENTRU CEI DIN GRUPUL ȘUȘMAN. EU atât doar mai pot face pentru ei.
VOI, ASEMENEA LOR, alegeți în continuare un trădător cu gene moștenite de trădător. ”Ce se naște din pisică șoareci mănâncă.”

Lasă un răspuns

Subscribe To Our Newsletter

Instagram did not return a 200.
Cum doarme Ludovic Orban după condamnarea directorului Unifarm Adrian Ionel ?

Adrian Eugen Ionel, fost director general al Companiei Naţionale Unifarm SA, a fost condamnat vineri...

Închide