Lucia Alecu, despre problemele firmelor de securitate
Activitatea de paza si protectie privita pana nu demult ca o problema periferica, fara prea mare insemnatate, a cunoscut pe parcursul ultimilor 10 ani o evolutie spectaculoasa, oferta de servicii specifice crescand de la an la an si diversificandu-se calitativ si cantitativ. Daca la inceputul anilor ’90 paza obiectivelor si bunurilor civile se rezuma aproape exclusiv la prezenta unui “om cu un bat in mana”, lucrurile au evoluat rapid, solutiile de protectie fiind in anumite cazuri deosebit de spectaculoase.
Fenomenul infractional aflat, din pacate, intr-o crestere alarmanta, cel putin de 2-3 ani incoace, nu poate fi oprit prin masuri conventionale de genul paza proprie, asigurata cu portari pensionari sau persoane fara o instructie speciala.
Tot mai multi manageri de institutii si societati comerciale opteaza pentru o paza adecvata, serioasa, cu personal specializat, dublata de echipamente tehnice moderne, deci pentru sisteme de securitate la standarde internationale. La fel ca in alte domenii de activitate, calitatea castiga tot mai mult teren, beneficiarii serviciilor convingandu-se ca alegerea unei firme de paza este o necesitate, ca seriozitatea, profesionalismul si calitatea serviciilor oferite sunt criterii majore de selectie, astfel realizandu-se, implicit, o ierarhizare valorica a firmelor de specialitate.
Cererea de astfel de servicii pe piata a condus la aparitia unui numar mare de firme de profil, dintre acestea detasandu-se cele care, prin multitudinea gamei de servicii oferite, prin profesionalismul si corectitudinea de care au dat dovada, si-au creat un renume pe piata de securitate.
Dna director Lucia Alecu, care ar fi principalele repere ce stau la baza activitatii companiei pe care o conduceti?
Seriozitate si respect pentru toti clientii societatii.
Care sunt cele mai solicitate servicii ?
Instalari sisteme antiefractie, monitorizare si interventie, dar si paza umana.
Cat de greu este sa creezi un brand pe piata locala de securitate?
Extrem de greu intr-o piata competitiva, cu jucatori consacrati, cu structuri bine organizate si cu oameni cu experienta.
Care este modelul ideal de organizare a unei companii de securitate si protectie?
Modelul ideal… greu de definit! Organizarea poate fi facuta in multe feluri, dar nu cred ca exista un model standard. Cred ca e mai important sa stii cu ce oameni reusesti sa te organizezi intr-o societate. Si nu ma refer aici neaparat la experienta, ci la un fel de a fi si de a gandi, la repere morale, la conceptia legata de munca, respect si responsabilitate fata de societatea unde isi desfasoara activitatea.
Care a fost evolutia businessului de la infiintare si pana acum?
O evolutie incurajatoare, care n-ar fi putut sa aiba loc decat cu un volum imens de munca! Se putea si mai bine, dar atat s-a putut realiza intr-o perioada destul de dificila din punct de vedere economic.
Care este nivelul marjelor de profit intr-o astfel de afacere?
Raspunderea pe care ne-o asumam noi, societatile de paza, in fata clientilor este enorma, asa ca marja de profit trebuie sa ia in calcul in primul rand acest aspect .Va pot spune ca, de multe ori, iti dai seama ca marja aceea initiala de profit se dovedeste a fi la limita inferioara a asteptarilor tale ca societate. Deci, nu intotdeauna, calculele de pe hartie sunt si realizabile.
Cum este peisajul pietei de securitate din Romania comparativ cu Occidentul?
Pestrit!
“In domeniul nostru, cea mai mare problema este legata de materialul uman”
Care ar fi principalele probleme de care se lovesc jucatorii din domeniul securitatii?
Sunt multe probleme! In primul rand sunt problemele legate de calitatea oamenilor cu care trebuie sa lucrezi si a celor care te reprezinta in relatiile cu beneficiarii tai. Cu materialul uman! Dupa, sunt probleme legislative si de reprezentare la nivel national.
Ce masuri economice si legislative v-ar sprijini in buna desfasurare si, de ce nu, dezvoltare a activitatii?
Multe, ca pe toti agentii economici! De asemenea, o alta problema majora pe care o intampina companiile din Romania consta in recuperarea creantelor, si aici ma refer la termenele in instanta extrem de lungi, pana la legislatia in materie, unde se asteapta de ani de zile o simplificare si o coerenta. Nu mai luam in calcul instituirea unor parghii eficiente referitoare la tragerea la raspundere a angajatilor pentru nerespectarea contractului de munca. Cred ca in domeniul securitatii private, respectiv in randul firmelor de paza exista cea mai mare fluctuatie de personal, ceea ce rezulta si probleme mari legate de legislatia muncii. Ar trebui luate niste masuri legislative mult mai pertinente care sa-l determine si pe angajat sa respecte legea. Pentru unii, contractele de munca nu valoreaza nimic! O mai mare responsabilizare legislativa a agajatilor cred eu ca ar fi necesara! Si nu numai in acest domeniu, in toate! Drepturi, dar si obligatii, ferme, clare si simplu de aplicat.
Sunt multe alte masuri legislative care ar trebui luate in urma discutiilor serioase cu mediul de afaceri din Romania, deoarece sectorul privat, singurul care se mai zbate sa aduca plus valoare in economie si sa creeze locuri de munca, este (si tot nu inteleg de ce, pentru ca este impotriva oricaror reguli din economie) lasat la o parte si neintrebat, aproape chinuit si obligat sa faca fata unor prevederi legale, de multe ori stupide.
Cat la suta din totalul firmelor licentiate conteaza in acest business si cat la suta sunt infiintate doar pentru a trai de pe o zi pe alta sau pentru un singur “tun”?
Stiu numai ca am intalnit oameni foarte implicati in aceasta activitate, oameni care “au construit”, au creat locuri de munca, au platit salarii si impozite la timp si care n-au renuntat inca, nu sperand in “tunuri“, ci in vremuri mai bune si aici ma refer si la fiscalitate si la legislatia muncii. Tocmai pentru ca au muncit mult, nu le vine acum sa renunte si incearca din rasputeri sa pastreze ce au cladit.
Cred ca la inceput, multi din cei noi aparuti pe piata de securitate sunt increzatori si plini de speranta, dar o data ce-si dau seama cat este de greu sau vad ca traiesc de pe o zi pe alta, in final renunta. Sau, asa cum ati spus dvs, spera la “tunuri”. Foarte putini cred ca isi construiesc in timp o afacere care sa aiba perspective si sa dureze. Abia dupa cativa ani buni de investitii continue in baza materiala si imagine poti spera sa incepi sa fii cunoscut. Dar, ce sa zic, poate ca orice om in sinea lui, orice ar face, spera la “un tun” – daca asta inseamna contracte bune si profit bun! Ce se intampla mai departe, e altceva.
Ce face managerul Lucia Alecu in timpul liber, atunci cand nu creioaneaza afaceri?
E frumos spus, dar e prea mult! Daca imi doresc ceva, imi doresc timp liber si multa, multa liniste.
Interviu realizat de Carmen Dochita securitatesiprotectie.ro
Despre Autor
