Dr.Sandy Deac – Vocea Clujului de-a pururi
Daca as fi intrebat daca am avut un mentor in liceu in materie de muzica, as raspunde DA, din 1983, Sandy Deac este acesta. In vremurile cenusii cand ascultam Another Brick in the Wall la Europa Libera, la Suceava, Sandy avea deja prima trupa de heavy metal. Cand a intrat prima oara la discoteca pe care o organizam la liceul unde eram colegi, la Stefan cel Mare, Sandy a venit in mana cu un album al trupei Nazareth, si vreo doua ale australienilor de la AC/DC. A venit simplu, urmat de vreo 20 de rock-isti, ulterior cei mai buni prieteni ai mei, si m-a intrebat daca vreau sa fiu mai mult decat un DJ de muzica strict comerciala. Initial, nu am inteles…
Apoi, avand si un pick-up in recuzita, pe langa statiile Vermona pe lampi, am lasat ca seara sa fie condusa de unul dintre prietenii lui. In cateva zeci de minute, sala, destul de incalzita, a ajuns la incadescenta. Se dansa pe AC/DC, Police, Nazareth, Kiss, White Snake, Motorhead, Genesis, Deep Purple, Pink Floyd. Cand s-a facut ora 22, nimeni nu voia sa plece…
A urmat primul sau concert, cu o piesa care ulterior, prin nume sau mesaj, avea sa-i caracterizeze creatiile : Desire. Chitara solo Fender(o raritate in Romania anilor ’80), in mainile lui Sandy, cu o voce care pentru multi a devenit sinonimul heavy metal-ului de calitate, Sandy a ridicat un amfiteatru in picioare. Era debuseul nostru de libertate, pe care nimeni, dar nimeni nu ni-l putea confisca. Ne-am reantalnit la facultate la Cluj, el urmand si absolvind medicina, eu terminand calculatoare.
Ca a fost sau este Kappa, Desperado, sau trupa tribute Speak Floyd, fara sa gresesc, spun ca Sandy este cea mai cool voce a Clujului, omul pe care il respect cel mai mult din cati cunosc. Multumesc, Sandy, pentru orele de khatarsis daruite unei generatii.
