Tratat riguros de sofistică, dar şi eseu sclipitor despre relaţia sofisticii cu manierismul, cartea demonstrează că sofismul nu este doar o simplă figură a manierismului, ci că, dimpotrivă, toate elementele constitutive ale acestuia sunt prezente deja în sofistica greacă originară. Fecunde ca procedee literare în creaţia artistică, sofismele au fost evaluate multă vreme în cultura europeană drept versantul demonic al cunoaşterii, căci ele nu urmăresc adevărul, ci coruperea acestuia prin operaţii eronate, anamorfotice, în care obiectivităţii logice i se substituie subiectivismul. Simetric, manierismul a fost şi el considerat un fel de rău al creaţiei, tocmai prin distorsiunile formale ale realului. Aşa cum sofismul, ca anamorfoză logică, se opune silogismului, care relevă adevărul obiectiv, manierismul, privilegiind artificialul, iraţionalul, iregularul, stupefiantul, subiectivitatea, ludicul, se află în opoziţie cu clasicismul natural, raţional, logic, tranzitiv etc. Dincolo de analizele subtile asupra efectelor estetice ale sofismelor în câteva opere literare majore, lucrarea Martei Petreu are şi aspectul unui manifest prin argumentarea extrem de convingătoare a tipologiei sofist-manieriste a creaţiei, cea care satisface disponibilitatea omului pentru varianta iraţională, subiectivă, „demonică” şi ludică a existenţei. O carte de referinţă, aşadar, singulară în cultura noastră.
Petru Poantă
About Author
More Stories
„Blonda lui Boc”, din nou „pe felie” !
I-a reținut 24 de ore !
Tancuri Abrams în Ținutul Secuiesc ! Începe !