Reflecţii pe marginea laturii emoţionale şi spirituale a existenţei

Existenţa este vǎzutǎ de Osho aşa:

“Dumneavoastrǎ nu v-aţi nǎscut accidental. Existenţa are nevoie de dumneavoastrǎ. Fǎrǎ dumneavoastrǎ, ceva ar lipsi i nimeni nu v-ar putea ȋnlocui.

Acest lucru vǎ conferǎ demnitate, cǎci existenţa nu se poate lipsi de dumneavoastrǎ. Stelele, soarele luna, copacii, pǎsǎrile si pǎmântul, tot ceea ce existǎ ȋn univers ar simţi o micǎ lipsǎ, care nu ar putea fi nlocuitǎ de nimeni şi de nimic, decât numai de dumneavoastrǎ. Este o mare fericire sǎ tii acest lucru , o mare ȋmplinire, sǎ fii contient cǎ eşti ȋnrudit cu existenţa şi cǎ aceasta ȋţi poartǎ de grijǎ. Atunci când veţi contientiza plenar aceastǎ scufuindare ȋn existenţǎ, veţi simţi o iubire imensǎ curgând asupra dumneavoastrǎ din toate dimensiunile”( OSHO ZEN TAROT – pag 5).

Trǎim ȋntr-o lume bolnavǎ, ȋn care oamenii nu comunicǎ unii cu alţii. In care oameni se dominǎ unii pe alţii, numai ca sǎ deţinǎ controlul ȋntr-o relaţie.

“Persoanele foarte controlate sunt ȋntotdeauna nervoase”, spune Osho, “cǎci ascund ȋn sine o mare agitaţie. Dacǎ nu te controlezi, dacǎ accepţi valul, dacǎ te simţi viu, nu ai cum sǎ fii nervos. Este imposibil sǎ fii nervos – ce se ȋntâmplǎ, se ȋntâmplǎ. Nu aştepţi nimic de la viitor, nu joci nici un rol. Ce motive ai avea sǎ fii nervos? Controlul minţii presupune o ȋngheţare a energiilor vieţii, care nu mai poate pǎtrunde astfel ȋn corp. Dacǎ ȋi veţi permite energiei sa curgǎ, tot ceea ce aţi reprimat cândva va ieşi la suprafaţǎ. De aceea oamenii au ȋnvǎţat sǎ fie reci, sǎ-i atingǎ pe ceilalţi fǎrǎ sǎ-i atingǎ, sǎ-i priveascǎ fǎrǎ sǎ-i vadǎ. Conversaţiile se reduc cel mai adesea la cliee: salut, ce mai faci? Dialogul nu are nici cea mai micǎ substanţǎ. Si toate aceste subterfugii au ca singurǎ menire aceea de a evita ȋntâlnirea cu alţii. Oamenii nu se mai privesc ȋn ochi, nu se mai ţin de mnǎ, nu mai ncearcǎ sǎ-i simtǎ reciproc energia, sǎ curgǎ de la unii la alţii. Trǎiesc n teamǎ, abia suflând, reci i morţi, strşi ȋn corsetul lor mental”( OSHO ZEN TAROT – pag 65)

Chiar dacã iau masa impreunǎ, oamenii nu işi exprimǎ sentimentele unii faţǎ de ceilalţi. Si unul crede cǎ celǎlalt gândeşte ȋntr-un fel şi acţioneazã ȋn consecinţã. Dar ar fi atât de simplu dacǎ persoanele ar comunica ȋntre ele cu sinceritate, dacã şi-ar spune unii altora ce gândesc, asta ar rezolva multe probleme.

Practicarea sinceritǎţii şi onestitǎţii ar rezolva atâtea probleme. Dar nu, ȋn schimb se preferǎ ipocrizia, uneltirea şi rǎzbunarea. Iti sunã cunoscut, nu?

Unde vom ajunge noi ca specie dacǎ gândim i ne comportǎm aşa? In acest fel, avem toate şansele sǎ involuǎm spiritual.

Si ne mirǎm atunci când ni se ȋntamplǎ ceva rǎu. “De ce mi se ȋntamplǎ mie asta cǎ nu am fãcut rǎu la nimeni”? Pentru cǎ exista o lege ȋn univers – ceea ce dai, aceea ţi se ȋntoarce, ceea ce semeni, aceea culegi. O faptǎ bunǎ ţi se ȋntoarce de 100, poate de o mie de ori. Dar şi o faptǎ rea. Dacǎ ţi se intorc inapoi numai lucruri, situaţii, relaţii bune ţi se pare normal, ţi se pare firesc sǎ fie aşa, ţi se pare cǎ meriţi sǎ ţi se intample aşa, dar de fapt acestea sunt un rãspuns, sunt un ecou al faptelor tale – fie cǎ e vorba de un gând, de o emoţie, de o acţiune sau inacţiune. Acestea toate sunt inregistrate undeva. Unii ii spun cronica akasha, alţii ii spun subcontient colectiv.

Existǎ un proverb care spune: dupǎ faptǎ şi rǎsplatǎ. Multe tradiţii spirituale spun cǎ in viaţǎ totul se plǎtete. Probabil unii dintre voi sunteţi familiarizaţi cu legea karmei sau legea cauzei şi a efectului.

Ceea ce se ȋntâmplǎ ȋn momentul de faţǎ in viaţa fiecǎruia este efectul uneia sau mai multor cauze. Ceea ce ni se ȋntâmplǎ acum este rezultatul deciziilor pe care le-am luat ȋn trecut. Dar noi nu suntem suma experienţelor noastre, ci suntem ceea ce dorim sǎ devenim. Ceea ce ne dorim cu adevǎrat. Cineva spunea: “viaţa ȋţi ofera ȋintotdeauna a doua şansǎ. Se numeşte ziua de mâine”.

Sa luǎm ca exemplu o boalǎ – sǎ zicem cancerul. O tumorǎ. Care este ȋnlǎturatǎ. Dar hai sǎ analizǎm mai profund. Ce a generat formarea acelor celule canceroase? Nu este oare cumva ceva de naturǎ spiritualǎ care s-a manifestat ȋn plan fizic? Poate fi faptul cǎ persoana ȋn cauzǎ nu putea ierta? Sau poate ţinea ranchiunǎ?

“Regenerarea iubirii faţǎ de alţi oameni este prima cale spre vindecarea cancerului şi a altor boli”( LAZAREV – Cauzele spirituale ale bolilor, pagina 6).

Oare acest stil de viaţǎ nu se moşteneşte? Nu se ȋnvaţǎ ȋn familie? Cǎci acasǎ primeşti educaţie şi ajungi sa imiţi comportamentele invǎţate. Ca sǎ scapi de sub povara lor trebuie sǎ ai discernǎmânt. Insǎ poţi singur sǎ alegi sǎ nu urmezi ȋnvǎţǎmintele de acasa, daca acestea sunt distructive i nu constructive. Acesta nu este destin, ci este o alegere. Poţi sǎ devii autodidact i sǎ nveţi din cǎrţile şi curentele spirituale care se potrivesc inimii tale.

Spuneam mai sus de efectul uneia sau mai multor cauze. Aceasta contientizare este extrem de importantǎ.

Mintea noastrǎ este ca un computer – este cel mai puternic computer din lume. Programarea neurolingvistica face o descriere a lanţului cauzal al acţiunilor şi comportamentelor noastre.

Acţiunile i comportamentele sunt generate de emoţii. „Mǎ latrǎ un câine. Fug pentru cǎ mi-e fric”. Nu „ȋmi e fricǎ pentru cǎ fug”. Ce anume genereazǎ emoţiile? Emoţiile sunt generate de gânduri. Care sunt stocate ȋn marele computer numit MINTE. Dar oare gândurile de unde vin? Acestea sunt acumulate ȋn primii cinci ani ai copilariei noastre din societatea ȋn care traim. Daca vrei sǎ traieşti ȋn societatea asta, este bine sǎ faci aşa. Dar dacǎ te ȋntrebi ȋntr-o zi cum e sa fii ȋmpotriva curentului… Sǎ fii creativ, original… „Creativitatea este inteligenţa care se distreazǎ” (Albert Einstein).

„Când vine cineva la tine cu o problemǎ personalǎ, pune-i urmǎtoarele ȋntrebǎri: ce crezi cǎ a cauzat problema? Ce ai de fǎcut ȋn privinţa asta? (Gass, Bob – op. cit., pag 34”

Dacǎ dorim sǎ obţinem comportamente noi, este recomandabil sǎ schimbǎm ceea ce le-a generat – adicǎ modul de gândire. Tot marele Einstein spunea: „Nu poţi rezolva o problema cu acelai mod de gândire cu care ai generat-o”.