În țara asta un politician nu dispare de pe scena politică atunci când îl linșează presa, ci cand mass media îl ignoră.
Băsescu – atacat furibund, nu a fost învins. Vadim – atacat furibund, intra în parlament. Când toată presa l-a ignorat, PRM a devenit partid neparlamentar. Boc, criticat furibund, a câștigat la Cluj. PP-DD, batjocorit și criticat, a obținut un scor extraordinar pentru un nou partid.
Românul simpatizează cu cel lovit de multe ori, îi împărtășește viciile și empatizează cu ele, fiindcă și el le are. Cel atacat știe de obicei cum să se victimizeze pentru a capitaliza pozitiv reclama negativă pe care i-o face presa.
Așa că, la societatea și la politicienii pe care îi avem acum, cel mai eficient linșaj mediatic e ignorarea totală, echivalentă cu dispariția omului politic din conștiința publică. În cel mai bun caz când vrei să dobori un om politic, fără a-l ignora total, îl scoți din categoria ,,Politică” și-l pui mereu la ,,Pamflet”, tratat ca atare. Din nou, rețeta Vadim, care a funcționat. Persoana se imprimă astfel în conștiințe ca un biet personaj grotesc, rizibil, simpatic oarecum și în acest caz, dar ca și clovn, pe care nu-ți vine să pui ștampila.
Mă pregăteam acum să scriu un editorial cu argumente luate din propriile lui cuvântări, despre un politician agramat, sfertodoct, cu un oarecare retard mental chiar, dar care a reușit să parvină fulminant în politică, ce riscă să prindă pe viitor funcții mari, din care sa ne pulverizeze nouă viitorul.
Am scris textul și mi s-a făcut greață.
Plus că textul era mult prea bun pentru nivelul dobitocului de politician, deci era inadecvat. Plus că era reclamă negativă, adică tot un plus, și nu merita acest cretin șuturi în fund, cu ajutorul cărora să facă pași înainte. ,,Hai s-o dăm în pamflet!”, mi-am zis, și-am modificat textul de-a ieșit un pamflet de nota 10, s-ar fi distrat lumea copios… L-am citit, m-am distrat și eu puțin.
Apoi iar mi s-a făcut greață.
Am șters textul definitiv. Eu nu-mi murdăresc ziarul cu așa o creatură politică ordinară! Am ales să-l linșez mediatic ignorându-l. Niciodată numele hidoșeniei politice respective nu va apărea în Vocea Clujului.
Deci, ca să recapitulăm: există trei grade diferite de linșaj mediatic:
– critica – reclamă negativă, ce poate fi ușor capitalizată de către linșat în voturi
– pamfletul – unor nebuni linșatul le poate deveni simpatic, poate astfel câștiga totuși unele voturi
– ignorarea – nimeni nu-l cunoaște pe linșat, nimeni nu-l votează
Să-i ignorăm așadar pe cei care într-adevăr nu merită băgați în seamă!
More Stories
Plută :„Asta este omu’. Joaca in echipa, nu e bulangiu. Nu e bulangiu!”
Prețul tăcerii în democrația de la Cluj-Napoca și Florești
La Florești nu mai pute a căcat din 2016, la Cluj-Napoca abia a început !