,,Steaua fără nume” sau ,,De ce nu se întoarce niciodată o stea?”
Spectacol de astazi (2 februarie) mi-a adus aminte de acele vise pe care le purtam in interiorul nostru de-a lungul intregii vieti si care nu prind niciodata forma. Si totusi ca fiinte vii suntem facuti sa visam, caci orice vis ofera speranta, incredere si dorinta de a continua.
Intr-un orasel de provincie lucrurile se intampla in modul cel mai firesc si mai obisnuit. Si totusi la un moment dat intervine acel ceva care sa mai schimbe putin atitudinea si viata oamenilor intr-o maniera in care poate nici ei nu isi dau seama de ce.
Profesorul Miroiu (interpretat de actorul Matei Rotaru) reprezinta omul modest si simplu in ceea ce priveste stilul de viata, dar care detine bogatia si frumusetea unei inimi deschise la minunile si secretele universului. Intalnirea cu doamna misterioasa (Ramona Dumitrean) ii va schimba viata si ii va pune la incercare fiecare milimetru al mintii si sufletului sau.
Faptul ca oraselul este mic, orice poveste nu poate fi nestiuta de ochii prea curiosi ai oamenilor, il face pe profesorul Miroiu sa ascunda faptul ca se afla in compania unei femei frumoase. Cu atat mai mult cu cat se stie ca el nu aduce niciodata femei in casa lui. Si totusi, viata si casa lui se descopera mai mult sau mai putin voit de catre doamna ce il insoteste. Parca are un alt farmec o casa simpla, cu o biblioteca impresionanta, cu o camara transformata intr-o baie cu dus improvizat, cu o gradina cu flori proaspete si o fantana cu apa rece si buna. Aceasta simplitate o atrage pe doamna misterioasa care isi doreste sa ramana in aceasta lume atat de diferita pentru ea. Prin ochii profesorului ea descopera constelatia Ursa Mare, de care altfel nu ar fi stiut pentru simplul fapt ca nu are timp sa o vada in serile cu cer senin. De fapt ea nu are timp pentru multe dintre lucrurile obisnuite si considerate firesti, cum ar fi dragostea.
Si totusi Steaua fara nume pe care profesorul o regaseste pe bolta instelata reprezinta un punct de cotitura. Reprezinta acel vis care s-ar transpune in dorinta profesorului ca ea sa ramana in viata lui. Steaua nu primise un nume pana la intalnirea cu doamna misterioasa pentru ca nu ii poate fi acordat orice nume, el trebuie sa fie din doua silabe si sa corespunda cu imaginea de Stea. Tocmai din dorinta de a ramane cat mai aproape de el, profesorul Miroiu denumeste steaua Mona, dupa numele doamnei.
Este evident ca acea lume a frumosului si a adevarului reprezinta pentru Mona o cale de a-si schimba radical viata si de a vedea adevaratele valori ale universului. Si totusi nu are atat curaj incat sa ramana in lumea profesorului si o recunoaste deschis. Alege sa se reintoarca in lumea ei, impreuna cu partenerul sau de aventuri, Grig (Dragos Pop), spre dezamagirea lui Miroiu.
In adancul sufletului stia ca nu se va mai intoarce pentru ca nicio stea nu se intoarce din drumul sau.
Ritmul spectacolului a fost antrenant pentru noi ca public. Mi-a placut trecerea de la scena la spatiul din sala pentru ca astfel cu siguranta publicul e mai atent si mai receptiv. Am regasit cateva arhetipuri la fel de actuale ca si acum 60 de ani: oamenii barfitori si rautaciosi dintr-un orasel de provincie reprezinta un aspect fara leac atunci cand vine vorba de aspecte noi ale vietii. La fel se intampla si in cazul profesorului Miroiu care nu doreste sa se afle de vizita Monei. Domnisoara Cucu (Romina Merei) trebuie sa stie tot. Ea este colega lui Miroiu de la scoala si nimic nu-i scapa atunci cand vine vorba de oameni si intamplari. Mi-a placut enorm replica: “Scoala nu doarme niciodata. Scoala trebuie sa stie tot. Scoala trebuie sa afle tot”. Domnisoara Cucu fiind revoltata pentru faptul ca Miroiu a cumparat o carte cu 22.000 de lei si nu se stie de unde a avut colegul sau atatia bani. Profesorul de muzica, domnul Udrea (Ovidiu Crisan) este personajul care indulceste orice moment de neintelegere al colegilor sai. In cele din urma, visul lui de a avea o orchestra devine realitate, ceea ce inseamna ca totusi prin insistenta lucrurile se intampla. Soarta se poate schimba.
Steaua fara Nume a insemnat si pentru mine ca pret de aproape doua ore sa evadez din propria-mi lume a cotidianului si sa ma bucur de umor pur romanesc in Sala Mare a Teatrului National din Cluj.
Va invit sa luati parte in continuare la spectacolele de teatru din aceasta stagiune, printre care se numara si Steaua fara nume. Garantat ca veti regasi liniste sufleteasca, farmec si putina magie, pret de cateva ore in compania unei echipe minunate de actori.
Recomandarea mea este sa va cumparati biletele din timp, pentru ca restul este… teatru.
Recenzie scrisă de Mirela-Maria Iepure
Despre Autor
