Vechiul Cluj - o poveste captivantă

O poveste captivantă începe să se contureze de cum privești planșa no. 83 ce alcătuiește Harta Iozefină a Marelui Principat al Transilvaniei. Nu este vorba de vreuna din hărțile devenite banale în ultima vreme odată cu tehnologia modernă care-a devenit tot mai accesibilă pe calculatoare, aparate gps sau telefoane deștepte, e vorba de o hartă clasică, desenată de mână pe hârtie, colorată cu culori cum făceam când eram copii… O hartă pentru care nu s-au folosit stații de geolocație ce orbitează azi la kilometri deasupra capetelor noastre, ci una pentru care probabil cel mai înalt punct de observație îl alcatuia vreun deal mai „răsărit”, cum ar fi Dealul Feleacului… căci în planșa despre care povestesc e înfățișat Clujul. Probabil și celelalte dealuri din jurul urbei au servit drept puncte de observație scutind distanțele pe care autorii altfel le-ar fi „bătut la pas”, ori cel mult călare, întrucât aceasta este o hartă care anul acesta adună 240 de ani (trecuți) de la finalizare (a celei cunoscute drept Prima ridicare topografică).

În cele 280 de planșe este cuprins tot teritoriul Transilvaniei, incluzând fiecare așezare; de la marile cetăți, la cele mai mici cătune, ba chiar mori așezate pe ape, troițe ridicate la răscruci de „drumuri de pământ”(Landstrasse), păduri, mlaștini, lacuri și râuri, vii sau terenuri arabile, toate până la cele mai mici detalii: fiecărei gospodării îi e desenată, conform amplasării, casa (precizat prin culori: de cărămidă și piatră ori de lemn); alături stau celelalte construcții, acolo unde ele existau (șuri, grajduri, ori dacă erau sau nu împrejmuite cu gard). „Discreția” s-a păstrat doar înăuntrul zidurilor cetăților săsești – nu cred că cineva se întreabă de ce austriecii au făcut astfel, fiind vorba de o harta militară. Grădinile din spatele gospodăriilor țărănești nu au scăpat necatalogate. Studiind legenda ești captivat de faptul că majoritatea dealurilor ce înconjurau Vechiul Cluj erau cultivate cu viță de vie (marcat pe hartă cu un simbol asemănător $ – reprezentând corzile vițelor în jurul unui par – arac) (NOTĂ PERSONALĂ – detaliu ce permite să aflam care era metoda de cultivare a viei… astăzi când viile sunt cultivate pe spalieri de sârmă acest indiciu ar trebui să atragă în studiul acestei hărți alte câteva categorii profesionale…)

Spuneam așadar că puține detalii au scăpat nemarcate pe hartă aceasta pentru chiar scopul ei, acela de document de importanță militară. Aflată în prezent în Arhiva de război (Kriegsarchiv) a Arhivelor de stat ale Austriei a devenit cunoscută după publicarea copiilor digitale pe internet, devenind accesibilă oricui.

Pentru aceia care s-au temut măcar o dată că tehnologia actuală le pune în primejdie cel puțin intimitatea prin metodele folosite în prezent: sateliți, hărți digitale cu toate informațiile actualizate, panorame 3D de la fiecare colț de stradă din aproape (încet-încet) toată lumea – street view, o privire aruncată asupra acestei opere topografice ar trebui să fie liniștitoare: dacă am supraviețuit noi ca neam și comunități, deși Habsburgii știau tot ce mișcă la noi în Principat… ba mai mult, cum mișcă și unde mișcă.

Articol scris de Flavius Moldovan