În loc de ,,Sărbători fericite!”
Oare de ce le place oamenilor să se bucure și să sărbătorească în mod fals, după cum le dictează calendarul? Nu am înțeles niciodată isteria sărbătorilor, și mai ales a apropierii sărbătorilor, cu toate pregătirile asidue de rigoare, urmate de satisfacția unei sarbătoriri reușite sau de depresia ratării parangheliei calendaristice. Mă bucur și sărbătoresc când am chef și când am de ce, nu când îmi cere calendarul si spiritul calendaristic de turma. Sărbătoare și revelion e în fiecare zi, atunci când chiar e. Și nu e deloc, atunci când nu e, chiar dacă e 1 ianuarie în calendar.
Poți fi spiritual fără a fi religios sau păgân. Cred în divinitate și cred că divinitatea se sărbătorește în fiecare zi, nu cred în dogmele niciunei religii, nu confund religia cu spiritualitatea si shoppingul cu Crăciunul; plus că viața nu se petrece în cicluri care se sfârșesc în ultima zi din decembrie și încep în prima zi din ianuarie… asta e o mare prostie… haide să sărbătorim că s-a terminat ce? și începe ce? să sperăm că noul an va fi mai bun…:)) care nou an? că suntem aceiași, nu se schimbă nimic. Calendarul e o convenție și nicio convenție omenească nu aduce niciun plus real în viața noastră… de-asta nu înțeleg de ce se bucură oamenii la modul convențional… bucuria vine din suflet, iar sufletul nu are nicio treabă cu calendarul.
Din păcate, societatea e construită pe eșafodajul artificial al ipocriziei, al falsității… simțim nevoia să ne bucurăm când ni se spune… tristă bucurie…
Ninsoarea e autentică, ninge când are chef să ningă… așa ar trebui să fie și sărbătorile: individuale, autentice și capricioase. Nu rutină ciclică, cu date exacte.
Sărbători fericite, oricând aveți voi chef de sărbătoare!
Articol scris de Florin Moldovan
