De pe Calea Turzii, pe Calea Victoriei, dedicatie tovarasului demisionar !
Calea Turzii e locul din Cluj pe unde se preumblă curvele în căutare de clienți. E o vitrină stradală prin dreptul căreia treci vrei-nu vrei, în drumurile tale nocturne prin oraș, fiind o importantă arteră a urbei. Calea Victoriei e, desigur, o importantă arteră a Bucureștiului și, metaforic, un traseu al parvenirii. Nu despre prostituția sexuală voi vorbi în acest editorial, ci despre curvia asexuată, politică și morală, despre prostituatele cu pantaloni și cu fustă ce ne cer votul, promițându-ne în schimb favoruri pe cale orală, prin intermediul presei, a fluturașilor, afișelor și a altor mijloace de atragere de clienți electorali. Desigur că, după vot, favorurile orale promise nu le vom primi ci vom fi puși noi să le prestăm, în favoarea viitoarei camarile ce se va forma la timp și întocmai, după alegeri.
Dacă ne uităm pe listele de candidați, vom regăsi pe ele ,,fetițe” versate în cea mai veche meserie, curvia politică, dar și unele noi – mai puține – fiindcă, vorba aia, la vremuri noi, tot noi… toate-s vechi și nouă toate – adică lor! Regăsim ,,fetițe” chiar cu studii teoretice, de impact, pe la bordelurile clujene, care se pare că au studiat și analizat în profunzime, și teoretic și practic, și-n culcare și-n sculare, acest fenomen atât de răspândit și de frecventat, deși nefrecventabil, al prostituției. Întâlnim traseiști și curve politice trecute prin toate bordelurile, ce se pare că le-au luat la rând, și de-odată și pe rând, fără a rata unul, adevărată nimfomanie politică, oameni pe care nicio casă de toleranță politică nu i-a putut satisface, așa că au devenit, când prestatori independenți de servicii, când angajați pe la câte-un bordel. Întâlnim foști și actuali, mari și mici, bogați și mai puțini bogați și foarte mulți săraci cu duhul.
Putem alege curve de duzină, din-alea ordinare, nespălate, ce se vând electoral oricui pentru doi lei și-ar vinde-o și pe mă-sa pentru un loc în Parlament. Curvele de lux, mai puține pe liste, se respectă, nu prestează politic decât rareori, găsind domenii mai profitabile de manifestare și clienți mai potenți. Fiindcă electoratul nu e un amant prea convenabil. El ți-o trage când nu te aștepți, iar când ai vrea și ți s-ar părea logic să le-o tragă celorlalți, te trezești pe nepusă masă și cu pantalonii-n vine, că ți-o trage ție! Plus că trebuie să-i dai tu lui bani să te aleagă, plase cu cadouri, să-i vorbești frumos, să-l gâdili și să-l scarpini unde știi că-l mănâncă mai tare… e drept că după alegeri constați că a meritat preludiul, că după atâta încălzire, i-o tragi cum trebuie, dar apoi trece timpul și vine iar perioadă preelectorală, iar să-l pupi în fund, iar să fii curva tuturor… parcă nu se prea rentează… așa că, curvele de lux, rar se bagă în sportul ăsta și când se bagă, merg la sigur, pe colegii clar eligibile. Pe alea mai nesigure ies la șosea damele mai ordinare, mai fomiste, că, deʼ!, le plâng copiii acasă cu mațele lipite de incompetență, trebuie angajați la stat, ei și toate rudele, plus prietenii, prietenii prietenilor, care cotizează, susținătorii și clientela politică… ce să facă și ele/ei, trebuie să iasă la produs că au mulți pești de dus în spate… De pe Calea Turzii clujeană vor să plece pe Calea Victoriei bucureștene și nepotismele, și ariviștii, și baronii, și pupincuriștii și bine-ar fi dacă-ar pleca și nu s-ar mai întoarce!
Sunt curios cu cine va vota electoratul clujean. Dacă nu ești un om conectat la – și interesat în permanență de – politica urbei, numele de pe buletinul de vot, în capul tău, nu fac sens: în mare parte, iluștrii necunoscuți. ,,Catindații” nu au o operă profesională, socială, o carieră în spate care să depășească, să transcendă granițele politicii. Cei mai mulți sunt realizați, financiar și profesional, în cercul lor mărunt și rece, foarte bine închis, limitat și delimitat de restul societății. De ei nu a auzit nimeni, care nu a fost interesat special să audă, care nu s-a interesat de ei. Din acest motiv nici nu dau nume în acest editorial. Prezentul text nu e nici propagandă politică, nici linșaj mediatic, e (doar) pură și simplă opinie. Regăsim pe liste și nume cunoscute, cu rezonanță, dar rezonanța lor e dată, amplificată și reverberată de scandaluri de corupție sau de ,,exhibiționisme” publice penibile și de proastă factură, ale lor sau ale susținătorilor lor politici, ce le împrumută electoral aura notorietății negative.
În aceste condiții, lumea cu cine va vota? Pe ce rațiuni își vor întemeia ,,cetățenii turmentați” opțiunea de vot? Mulți pe nimeni și pe nicio rațiune. Prezența la urne va fi scăzută, peste mulți alegerile vor trece ca și cum n-au fost, așa cum ar trece pe lângă mine un meci între Steaua și Dinamo, neinteresându-mă deloc fotbalul. Apa ce se scurge prin albia electorală a Clujului e o combinație fetidă de dejecții și zoaie de la rufele spălate în public și-n privat, e ce-au tras alții la toaleta de partid direct în capul electoratului. Așa că cetățeanul nici nu gustă, nici nu bea, nici nu se-mbăiază botezându-se-n această apă. Nu gustă, că se dezgustă. Se face că nu vede, trage o înjurătură zdravănă și-și vede mai departe de treabă. Sau de lipsa de treabă. Cei care vor vota totuși, vor vota sigle, dar ce sigle?!, știe badea Gheorghe, handicapat de gradul I, ce a ieșit la vot să mai ia o gură de aer pe stradă, sau lelea Floarea, pensionară cu 400 de lei pensie, posesoare a 40 de boli cronice și 30 acute, știu ei de PSD și de M10, de PMP și de ,,PLM”? Știu pe dracuʼ! Vor vota cum aleg pepenii vara: să fie mai mare, mai mic, mai gustos, mai verde, mai galben, mai portocaliu, să fie mai pe gustul poporului, mai cultivat din popor așa, mai necultivat, cu mai puține euri… Vor vota după umori, după cum le va fila neuronul în cabina de vot, după-o vorbă auzită într-o emisiune, sau prin vecini, și întipărită nefast în minte, după vreun afiș mai arătos… Nu se va gândi nimeni, nedumerit: eu cu cine votez? Se vor întreba doar mulți, retoric: eu cu cine să votez?! Și nu vor vota cu nimeni.
De pe Calea Turzii vor ajunge pe Calea Victoriei doar curvele mai despuiate, mai cu sânii pe-afară, doar cele împopoțonate mai strălucitor, ce vor putea sări strident în ochiul alegătorului, ce-i vor putea întipări pe retină o imagine suficient de puternică și de izbitoare, cât să țină până-n cabina de vot. Vor ajunge doar curvele ale căror prestanță va părea o garanție a unor viitoare prestații către electorat. Vor reuși acele prostituate ce vor ști să le vorbească clienților pe limba lor, ce le vor ști satisface, deocamdată – și etern – la nivel de promisiuni, dorințele. Va câștiga curva ce va poza în peștișorul de aur: aruncă-mă înapoi în Parlament, în apa politicii, iar eu îți voi îndeplini 3 dorințe. Desigur că nici una nu se va realiza.
