Transcendenta fara cenzura

Fusta în bătaia vântului crea desene sculptate în liniile corpului tău iubit, pe care ţi-l cunoşteam până la umbrele pe care ochii tăi îi aruncau privirii mele indiscrete, care te pătrundea cu gândul, dincolo de nori. În bătaia acestei ploi de vara, te urmăream cu turbare, dorind să te am , acum şi aici, chiar dacă suntem în parcarea din faţa unei catedrale atât de catolice. Până la maşină mai sunt peste 100 de m, nu mai am răbdare, îţi sărut adînc buzele moi, sfârcurile uşor întărite, liniile corpului care coboară abrupt spre comoara unui triungi care da viaţă. Nu mai văd pe nimeni în jur, mă împingi, nu renunţ. Vreau să te iubesc în ploaie, în mijlocul oraşului, să tragă clopotele, e nunta noastră. Hainele sunt ude, părul îţi este cărămiziu, iar ochii miraţi de un albastru boreal, nepământesc. Mă accepţi fără să eziţi, turnând lavă în simţurile mele, descărcări asemenea tunetului, reluări infinite, căderi în delirul simţurilor, drog pervers cu dependenţă sufletească.

Mirosim la fel acum a dragoste şi a pământ udat de ploaie, a cuplu divin în noaptea Sânzienelor. Pe cer, a apărut o luna indiscretă, iar o statuie din apropie, reprezentând un mare rege al Ungariei, înţelege, acceptând tacit, darul iubirii.

E noapte şi ne plimbam râzând de mâna, pe curcubeul luminat de lună, al florilor de Sânziene. Aici, nu mai există durere, jocurile sunt secunde, dăruirea nu are dimensiuni fizice. Ştim că acolo, departe au rămas cei care au fost cândva muritori, dar au uitat de mult asta. În timpul nostru, nu al lor. Stelele strălucesc lin, iar noi am învăţat a 999-a lecţie de iubire.

A consemnat Celalat EU

Related posts