Clipele care stau pe loc

 Aţi observat cum de fiecare dată când auzim o melodie, vedem o poveste sau pur şi simplu ni se aminteşte de ceva ce am trăit şi noi cândva, ochii ni se umezesc instant, căpătăm o expresie greu de definit şi privim departe, în gol, de parcă am vedea sau am vrea să vedem pe cineva în faţa noastră, preferabil să fie persoana iubită?  Nu putem să ignormăm părul de pe mâini care se ridică atunci când emoţiile sunt intense, cunoscutul fenomen de „piele de găină”, binecunoscuţii fluturaşi din stomac sau…

Read More

Apel pentru recunoştinţă

E mare lucru că trăim aici, acum. Că ne trezim dimineaţa. Că suntem împreună. Că există cerul deasupra noastră şi pământul sub noi. Că e primăvară acum, că putem simţi căldura şi că ne putem bucura de răcoarea binefăcătoare a ploii când va fi să vină. E minunat că ni se nasc copii – chiar dacă sunt vremuri grele, dintotdeauna au fost – oricum fiecare copil se naşte cu bucăţică lui de pâine în mână. E atât de bine că avem natură cu noi – atât de primitoare, atât de…

Read More

Omul din umbră

Sunt momente în viaţă când eşti tentat să renunţi şi să spui că nu mai vrei să vezi şi să auzi de oameni. Pur şi simplu au avut loc o serie de întâmplări în viaţa ta care te-au determinat să-ţi pierzi speranţa în omenie. Atunci te închizi în tine şi decizi că nu vei mai lăsa pe nimeni înăuntru. Nu pentru că tu eşti mai strălucit, ci pentru că îţi ajung deja propriile probleme şi defecte. Şi tocmai atunci când nu vrei să mai vezi şi să mai auzi de…

Read More

Dulce resemnare

Un om s-a spânzurat la Câmpia Turzii, Stănişoară a schimbat partidul, Antonescu se duelează cu ziariştii, Năstase e întors din drum de DNA. Cam astea ar fi subiectele ultimelor zile în România. Cel puţin în România de la televizor. Ieşind pe stradă, intri în altă lume. Deunăzi am colindat străzile unui orăşel hunedorean de 15.000 de suflete. Era o zi frumoasă, cu un soare care te chema afară. Şi oamenii au acceptat invitaţia, în special cei trecuţi de o anumită vârstă. La aceştia am să mă refer. Au uitat de…

Read More

Nemulțumit de toate sau mulțumit de nimicuri?

De la prima oră a dimineții și până la ultimele licăriri ale felinarului de pe stradă poți observa în jurul tău tot mai mulți oameni nemulțumiți. Pare a fi un virus global, care se strecoară în realitatea fiecăruia, îi atacă sistemul (imun) de fericire și îl transformă în, așa-zisul, „încă unul”. „Zombie Apocalypse” e un peisaj văzut prin ochelarii roz în comparație cu „valul nemulțumiților”. Nemulțumit de țara în care locuiește, de timpul de afară, de viteza chelneriței, de job, de musca ce a zburat pe alături și de multe…

Read More

Primul zâmbet

Intr-un spital mic, dintr-un oraşel in care creşteau cele mai frumoase flori de pe pamant, s-a nascut, intr-o dimineaţă  plina cu soare, o fetiţa in ochii careia se cuibarise cea mai frumoasă noapte de pe pământ. Doua steluţe mici sclipeau in ochişorii ei de fiecare dată cand privea un alt om… Un lucru ciudat se intampla însă de la o vreme. Toti pacienţii se făceau bine și plecau acasă. Într-o dimineaţă n-a mai venit nimeni să o vadă. Spitalul era pustiu. Nimeni nu mai era bolnav. Fetiţa nu avea nici…

Read More

Visez

Întotdeauna lucrurile mărunte sunt cele care îmi aduc cea mai mare bucurie. Îmi place sa visez… îmi place să visez la zâmbet, la raze de soare neastâmpărate, la verdele crud de primăvară, la mirosul primei frezii, la roua pe care calci desculţ în dimineţile de vară, la cerul înstelat în care îţi pierzi privirea şi ai senzaţia, fie şi pentru o secundă, că ai devenit una cu el; îmi place să visez la sunetul râsetelor delicate ale copiilor care se joacă nestingheriţi printre flori şi suflă cu încântare în puful…

Read More

Oameni zâmbitori

Oamenii au uitat să mai zâmbească; sunt apatici, trişti, încruntaţi, le lipseşte pofta de viaţă şi lumina din priviri. E suficient să petreci câteva minute în stradă şi să-i observi. Tabloul care ţi se zugrăveşte în faţă e plin de tristeţe şi deznădejde. Sunt convinsă că de fapt avem mult mai multe motive să zâmbim decât să fim încruntaţi şi totuşi ne lăsăm copleşiţi de acele lucruri care ne răpesc zâmbetul de pe faţă. Se întâmplă uneori, ca în tabloul lipsit de culoare în care ne mişcăm mult prea grăbiţi,…

Read More

Mai avem dreptul la fericire?

Mai avem dreptul la fericire, noi, micile rotițe ale actualului sistem social, care ne cere să ne învârtim doar, robotic, zi și noapte, doar pentru dreptul de a ne asigura existența, subzistența fizică în această lume care de fapt nu ne mai aparține? Mai are fericirea vreun rol, vreun rost în viața noastră, împărțită între muncă, somn, iar apoi din nou muncă? Pentru ca să avem posibilitatea de a ne asigura resursele materiale pentru obținerea fericirii, sistemul ne obligă să lucrăm 8 ore pe noapte, asta după cele 8-12 ore…

Read More