Orb la orb nu scoate ochii

Stăteam la stop în Piața Mihai Viteazul, eram prima mașină la semafor. Pe trecerea de pietoni, îmi atrage atenția brusc un zgomot ciudat și nelalocul lui. Cineva lovea asfaltul ritmic, nervos, cu un băț lung și gros. Un nevăzător își căuta drumul cu bățul, prelungirea organelor sale de simț. Grea și anevoioasă îndeletnicire, dat fiind asfaltul nostru plin de găuri și cu denivelări ce-l induceau în eroare. Se oprea la câțiva pași, câte-o secundă, când lovea ceva ce nu era asfalt neted – brusc, se oprea ca în fața unui…

Read More

Apel pentru recunoştinţă

E mare lucru că trăim aici, acum. Că ne trezim dimineaţa. Că suntem împreună. Că există cerul deasupra noastră şi pământul sub noi. Că e primăvară acum, că putem simţi căldura şi că ne putem bucura de răcoarea binefăcătoare a ploii când va fi să vină. E minunat că ni se nasc copii – chiar dacă sunt vremuri grele, dintotdeauna au fost – oricum fiecare copil se naşte cu bucăţică lui de pâine în mână. E atât de bine că avem natură cu noi – atât de primitoare, atât de…

Read More

Omul din umbră

Sunt momente în viaţă când eşti tentat să renunţi şi să spui că nu mai vrei să vezi şi să auzi de oameni. Pur şi simplu au avut loc o serie de întâmplări în viaţa ta care te-au determinat să-ţi pierzi speranţa în omenie. Atunci te închizi în tine şi decizi că nu vei mai lăsa pe nimeni înăuntru. Nu pentru că tu eşti mai strălucit, ci pentru că îţi ajung deja propriile probleme şi defecte. Şi tocmai atunci când nu vrei să mai vezi şi să mai auzi de…

Read More

Dulce resemnare

Un om s-a spânzurat la Câmpia Turzii, Stănişoară a schimbat partidul, Antonescu se duelează cu ziariştii, Năstase e întors din drum de DNA. Cam astea ar fi subiectele ultimelor zile în România. Cel puţin în România de la televizor. Ieşind pe stradă, intri în altă lume. Deunăzi am colindat străzile unui orăşel hunedorean de 15.000 de suflete. Era o zi frumoasă, cu un soare care te chema afară. Şi oamenii au acceptat invitaţia, în special cei trecuţi de o anumită vârstă. La aceştia am să mă refer. Au uitat de…

Read More

Fata zilei – Olesya Maria

Bună seara, iubito, te aştept ca din cer Să-mi aduci continente de palid mister Cu acest tren personal şi stingher Bună seara, iubito, te aştept ca din cer. Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte Că puţine mai sunt pe pamânt lucruri sfinte Că intră iubiri prematur în morminte Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte. Bună seara, iubito, sunt destui care vor Să pună la uşa iubirii noastre zăvor, Să pună lacăt cuvântului dor, Bună seara iubito, sunt destui care vor. Bună seara, iubito, te aştept ca…

Read More

Vă scriu vouă, sufletelor singure

Mă uit în juru-mi şi săptămâna aceasta, mai mult ca în celelalte, zăresc peste tot inimioare, floricele şi cupluri. Îndrăgostiţi care se plimbă pe stradă, pe aleile bătătorite de atâţia alţi îndrăgostiţi. Săptămâna aceasta se simt mai fericiţi, mai împliniţi şi mai iubiţi ca altă dată. Se bucură că au pe cineva. Se bucură că pot să sărbătorească tocmai cel mai minunat lucru: dragostea. Ciudat că trebuie să sosească tocmai “săptămâna dragostei” pentru a realiza cât de binecuvântaţi sunt că au găsit ceea ce alţii caută ani de-a rândul. Dar…

Read More

Credinţă şi iubire

Mie personal nu mi se pare chiar atât de greu să crezi, bine, aici este o discuție lungă și complexă pe ici și colo având în vedere că transcendența și implicațiile (complicațiile) este una din marile teme filosofice dintotdeauna…  Eu personal cred, desigur, e o credință intimă, personală, în ceva care mă depășește ca înțelegere, ca percepere și fac și eu ca și Kierkegaard un salt de credința. Când eram mic îmi era teribil de teamă de miza pariului lui Blaise Pascal după ce un prof de mate ratat ne-a…

Read More

O mână, o privire

Prinde fructul, îl privește, îl depărtează, îl apropie, îl așază la loc. Se depărtează puțin, apoi se-ntoarce și ia fructul în mână. Îl privește o clipă, apoi așa, ca din întâmplare întreabă: -Da’ mai mari n-aveți? -Da’ nu-s destul de mari, mamaie? Îl iei să-l mănânci sau să-l pui în vitrină? Îl așează la loc și se depărtează. Face câțiva pași și se apropie de altă tarabă. Ia fructul și-l privește, depărtându-l ușor. -Auzi, îl iei ca să-l mănânci sau să-l pictezi? -Da’ nu-i prea mic? -La prețul ăsta? Fugi…

Read More

Aş evada pentru-o clipă…

Aş inspira adânc şi aş lăsa aerul să iasă pe bucăţele din plămâni. Apoi aş visa cu ochii deschişi. Aş visa că sunt pe o plajă pustie, că e cald afară şi valurile mării îmi mângâie tălpile picioarelor obosite. Mi-aş trece mâinile prin nisipul umed, apoi l-aş lăsa să se scurga printre degete. Aş încerca să număr boabele. După, poate că m-aş scălda puţin, atât cât să simt apa rece cum îmi răcoreşte trupul înfierbântat de febră. Aş face pluta… pentru o perioadă destul de lungă de timp. Nu m-aş…

Read More

Pielea trece, sufletele rămân

Să intrăm abrupt în subiect, că așa cum eu mă plictisesc citind editorialele altora, nu vreau să vă plictisesc citind editorialele mele. Mergeam într-o dimineață cu mașina. Ploua torențial. Ascultam muzică, eram vesel, bine dispus, frumos și deștept – vorba vine. Într-o secundă, mașina a început să se dea peste cap, iar eu cu capul de volan, fiindcă nu aveam centura și gât nu făcusem la sală ca să-mi pot ține capul lipit de tetieră, așa cum îmi țineam restul corpului lipit de scaun. Sincer să fiu, senzația n-a fost…

Read More