Mai ferice să dai decât să primeşti

La un moment dat vei descoperi în viaţă că cel mai bine te ajuţi pe tine, ajutându-i pe alţii. Nu vei avea nevoie să te concentrezi pe fericirea ta, pentru că gândurile tale vor sta la cum să îl faci fericit pe cel de lângă tine. Şi tot gândindu-te tu aşa, ai să te trezeşti la un moment dat că sămânţa de mulţumire a încolţit şi la tine, te vei privi în oglindă şi vei vedea că zâmbeşti. Şi zâmbeşti diferit, pentru că nu mai e acel surâs în care…

Read More

Am ucis cu sânge rece sentimente

Pentru a ne atinge scopul, am călcat peste oameni şi peste vise, fără să ne pese pe cine sau ce am dărâmat. Ne-am simţit îndreptăţiţi să răpim clipa de linişte a celui în cauză, ca în schimb să-i oferim ore de război. Nu ne-a păsat pe cine afectează şi cât afectează. Tot ce am dorit a fost să vedem că ceea ce ne-am propus, s-a îndeplinit. Nu am privit nici în stânga, nici în dreapta, ci în nebunia noastră prostească, ne-am avântat spre acel lucru care am crezut că ne…

Read More

Un om poate fi nimicit, dar nu înfrânt.

„Un om poate fi nimicit, dar nu înfrânt.” (Ernest Hemingway) Poţi face ce vrei dintr-un om care deţine ideea. Îl poţi bate, îl poţi închide, îl poţi teroriza în acelaşi mod în care a fost terorizat Victor Petrini, trezindu-l în miez de noapte, supunându-l la interogatorii groaznice, iar mai apoi încarcerându-l, determinându-l să suporte frigul ce-i pătrunde în oase, şi tot nu-l vei înfrânge. Tot nu va renunţa la ideea lui. Îl poţi ameninţa că-i vei lua tot ce are mai scump pe lume, şi poate nici aşa. Nici moarte nu-l sperie, atunci…

Read More

Cât poţi ca femeie să iubeşti?

Un adevăr nu pot să nu remarc (care mi-a tot fost ilustrat, disputat şi expus în ultima vreme): aţi observat că, mai degrabă, bărbaţii aleg să se sinucidă din dragoste, decât femeile? Oricât am încercat să mă contrazic cu bărbaţi care îmi evidenţiau ca în ceea ce priveşte patosul, în iubire, ei îl trăiesc mai profund, că poeziile, romanele, piesele de teatru, tablourile etc. sunt dovada vie a faptului că sensibilitatea lor poate ajunge la extreme periculoase… n-am reuşit să le găsesc prea multe argumente (le-am dat exemplele unor eroine…

Read More

Masochism mental

Noaptea trecută am  revăzut  Black Swan şi de data aceasta mi-a lăsat un gust foarte amar. În primul rând pentru faptul că sunt foarte multe imagini de-a dreptul groteşti ce se perindă fără oprire, ca un ciocan ce îţi da mereu peste degete şi nu îţi lasă un moment de respiro. În al doilea rând ideea e una de la început putredă. Eu cred că nu au existat niciodată idealişti ci numai oameni ce au vorbit despre idei. La fel cum mulţi dintre noi suferă de tot felul de forme…

Read More

Nemulțumit de toate sau mulțumit de nimicuri?

De la prima oră a dimineții și până la ultimele licăriri ale felinarului de pe stradă poți observa în jurul tău tot mai mulți oameni nemulțumiți. Pare a fi un virus global, care se strecoară în realitatea fiecăruia, îi atacă sistemul (imun) de fericire și îl transformă în, așa-zisul, „încă unul”. „Zombie Apocalypse” e un peisaj văzut prin ochelarii roz în comparație cu „valul nemulțumiților”. Nemulțumit de țara în care locuiește, de timpul de afară, de viteza chelneriței, de job, de musca ce a zburat pe alături și de multe…

Read More

Iubind ȋntr-o societate laică

De multe ori, articolele despre iubire, sentimente şi trăiri devin patetice, siropoase şi telenoveliste. În lumea reală, practică, iubirea e văzută ca un sentiment care îţi conferă siguranţă, te scoate din starea ta raţională, te transformă sufleteşte şi câteodată te lăsa fără aer. Nu există iubirea raţională sau liniştită. Iubirea e un consum continuu de energie, gânduri şi senzaţii care într-un final te epuizează şi te marchează. Iubirea e asemenea unui creuzet în care amesteci stări cu lacrimi şi pasiune cu extaz. E un melange ciudat care poate să te…

Read More

Conformare ori conformism?

Te-ai întrebat vreodată de ce existenţa umană nu este limitată la pura conştientizare a inutilităţii ei? Ce anume ne determină să ne creăm o iluzie teribil de simpatică precum o bulă de săpun în jurul nostru transupusă în scopuri concrete precum conformarea la uzanţele normalităţii? În realitate suntem atât de îngroziţi de această perspectivă a zădărniciei fiinţării încât îmbrăcăm totul în catifeaua fericirii aparente. Alergăm după slujbe, ne inchidem orice exerciţiu de luciditate în conformism. Conformarea ca atitudine diferă de conformismul ca acţiune. Conformarea rezidă în acţiunea de acceptare voită…

Read More

Vă scriu vouă, sufletelor singure

Mă uit în juru-mi şi săptămâna aceasta, mai mult ca în celelalte, zăresc peste tot inimioare, floricele şi cupluri. Îndrăgostiţi care se plimbă pe stradă, pe aleile bătătorite de atâţia alţi îndrăgostiţi. Săptămâna aceasta se simt mai fericiţi, mai împliniţi şi mai iubiţi ca altă dată. Se bucură că au pe cineva. Se bucură că pot să sărbătorească tocmai cel mai minunat lucru: dragostea. Ciudat că trebuie să sosească tocmai “săptămâna dragostei” pentru a realiza cât de binecuvântaţi sunt că au găsit ceea ce alţii caută ani de-a rândul. Dar…

Read More

Renunţarea ca fericire

Transcriu şi prescriu un singur leac împotriva excesului de luciditate: renunţarea. Fericirea e un complex superfluu, discutat şi rediscutat, întors pe toate feţele şi toate faţetele, astfel încât orice cuvinte expuse aici riscă să capete caracterul de platitudine. E cert că nu există în umanitatea asta nici măcar 2 persoane care să iasă în public, zi de zi, zi după zi, şi să-şi strige fericirea. Mai degrabă există oameni care zi după zi, zi de zi, îşi strigă nefericirea.Şi oare din ce pricină faptul atât de indubital al însoţirii fiinţării…

Read More